”Un băiat numit Crăciun”, de Matt Haig
Ilustrații de Chris Mould
Editura Nemi, București, 2016
Traducere din limba engleză de Veronica D. Niculescu
Sincer, nu pot pleca la prezentarea acestei cărți altfel decât atunci când am scris, pe scurt, pe pagina mea de Facebook, pentru albumul ”Cărți citite în 2016”: ”Un băiat numit Crăciun” este una dintre cele mai frumoase cărți despre Crăciun citite vreodată. Mi-a plăcut totul în această carte, este scrisă într-un ton potrivit pentru copii și chiar dacă uneori există pasaje tragice sau triste, aceste momente fac parte din viață și trebuie să rămânem optimiști. Este o carte care merită citită în această perioadă atât de către copii (pe coperta a patra este recomandată pentru cei de peste 8 ani), cât și de către adulți, care uită câteodată să gândească pozitiv, cu sufletul, cu inocenți, precum cei mai mici.
Despre Crăciun și Moș Crăciun s-au scris nenumărate cărți, iar Matt Haig pleacă tot în această călătorie, cea în care ni se relatează amănunțit felul în care un copil din Finlanda, sărac lipit pământului, fără mamă și rămas doar în grija tatălui său, tăietor de lemne, crede în magie, în miracole și în elfi, deși nu avea niciun motiv pentru asta, totul plecând de la povestirile din fiecare seară, devenind cel care dă însemnătate zilei de Crăciun. Nikolas nu avea de niciunele, singurele sale raze de soare fiind aduse de șoricelul Miika, de sania de lemn construită de tată și de o păpușă cioplită dintr-un nap. Visa, desigur, la elfi și spiriduși, iar după momentul în care tatăl său a plecat spre a căuta vestitul Elfhelm, fiind lăsat acasă cu mătușa severă, a decis să își urmeze sufletul și să fie aproape de singurul om pe care îl mai iubea:
”Apoi, cu Miika privind la drumul ce li se deschidea înainte, Nikolas a făcut stânga-mprejur și s-a îndreptat spre nord, printre copaci, către locul unde bănuia că și va găsi și tatăl, și elfii, străduindu-se din răsputeri să creadă și-n una, și-n alta.” (pag. 59)
Urmează un set de aventuri fantastice, printre care întâlnirea cu un urs sau cu un ren furios, devenit apoi blând și harnic, pe nume Blitzen, găsirea satului eliflor (care putea fi zărit doar de către cei care cred cu adevărat în magie: ”Ca să vezi ceva, trebuie să crezi în acel ceva. Dar să crezi cu adevărat. Asta e prima regulă a elfilor. Nu poți să vezi ceva în ce nu crezi. Acum străduiește-te foarte tare și vezi dacă ți se arată în fața ochilor ceea ce ai căutat.”-pag. 99), aruncarea în închisoare, unde este amenințat cu moartea de un trol și de Spiridușa Adevărului, evadarea, descoperirea puterilor magice, reîntâlnirea cu tatăl său, revenirea în Elfhelm, unde ajunge șeful satului sub numele de Moș Crăciun etc.
Sunt pagini fascinante, pentru că totul devine o formă de călătorie inițiatică pentru acest băiețel de doar 11 ani, Nikolas, o cale prin care își descoperă harul și trece din starea de copil dornic de daruri și de apropiere sufletească și fizică spre cea de adult, cu responsabilități și principii. Pe parcurs, are parte de multe suferințe (își reamintește mereu de moartea mamei sale pentru a-l salva pe el, tatăl său îl dezamăgește, pentru că este artizanul răpirii unui copil elf etc.), dar senzația totală este aceea de speranță și de fericire, de bunăvoință și de încredere în spiritul bun care există în sufletul fiecărui om, elf sau spiriduș.
De asemenea, trebuie menționate și ilustrațiile care însoțesc foarte potrivit povestea, semnate de Chris Mould, dar și traducerea Veronicăi D. Niculescu, care dă volumului aparența unui frumos basm românesc (la fel, mi-a plăcut că unele nume proprii au fost traduse, iar altele, precum cele ale renilor, au fost păstrate, cu precizările de rigoare în notele de subsol):
”Nikolas s-a uitat în jurul său în timp ce, lent, sutele de culori plutind prin văzduh deveneau tot mai puțin fantomatice și din ce în ce mai reale. Mai intense, mai vii, mai materiale. Nikolas privea cum culorile care înainte plutiseră libere ca un gaz prin atmosferă căpătau acum contururi și forme. Pătrate, triunghiuri, dreptunghiuri. Străzi, clădiri, un sat întreg ivindu-se din cer. Satul elfilor.” (pag. 100)
În final, vă las cu lista lui Moș Crăciun despre ”Cum să fii vesel chiar și atunci când ți-e greu”, care nu este o simplă listă de dezvoltare personală, ci un model de a fi fericit în viață pentru oricine, aflat în orice situație, la care se pot adăuga, desigur, propriile principii sau idei călăuzitoare. De ce nu am încerca toți să aducem fericire în jur, începând cu noi și începând cu acum, prin lucruri simple? Ce-ar fi să le respectăm de Crăciunul ce urmează?
”1. Mănâncă mai multă turtă dulce, ciocolată, gem și tort.
2. Spune cuvântul ”Crăciun”.
3. Fă-i cuiva un cadou. Cum ar fi o jucărie, o carte, o vorbă bună sau o îmbrățișare.
4. Râzi, chiar dacă nu-i nimic de râs. Mai ales atunci.
5. Gândește-te la o amintire fericită. Sau la un viitor fericit.
6. Poartă ceva roșu.
7. Crede.” (pag. 240)
