”Rico și Oskar. Umbrele misterioase”, de Andreas Steinhöfel
Editura Allfa, București, 2015
Desene de Peter Schössow
Traducere din limba germană de Monica Grigore
Moto: ”E enervant să vezi că unii oameni te consideră complet cretin doar fiindcă uneori ești mai încet ca ei. Ca și când creierul meu ar fi încercat să meargă cu o mașină fără volan.”
E ceva misterios care te atrage atunci când un roman, o carte de ficțiune descrie în mod amuzant o boală destul de gravă. Poate e din cauză că noi suntem atrași de haz de necaz sau pentru că e nevoie să te amuzi în toate momentele de anumite forme de suferință, tocmai pentru a trece mai ușor peste aceasta. Ne amintim, desigur, de filmele ”Rain Man” sau ”Forrest Gump”, unde sunt ironizate, pe alocuri, diferitele forme ale bolilor mintale sau de splendida carte ”Proiectul Rosie”, de Graeme Simsion, despre un bărbat matur suferind de Sindromul Asperger. Cam asta găsim și în ”Rico și Oskar”, dar în altă formă. (Vai, dar ce introducere serioasă am făcut la o carte pentru copii!)
Prima parte a seriei (de succes, se pare, în Germania) ”Rico și Oskar” ne introduce în lumea copilăriei unui băiețel ”misterios dotat”-Rico, un personaj foarte amuzant și alert. Nu știu cum să diagnostichez exact boala lui, dar se poate spune, la prima vedere, că are o formă ușoară de autism, poate chiar sindromul Asperger sau doar o ușoară întârziere mentală. Medicii mă pot, desigur, contrazice. De altfel, ca să nu las loc la interpretări, pot să îl las pe el să își descrie cu propriile cuvinte ceea ce simte despre modalitatea sa lentă de gândire, iar din fraza următoare veți descoperi cu ușurință că nu este deloc un băiat prostuț, ci inteligența sa e un pic întârziată, ca acele filmele la care subtitrarea sau sunetul sunt decalate:
”Probabil că a sosit momentul să declar că mă numesc Rico și sunt un copil misterios dotat. Asta înseamnă că pot să gândesc foarte bine, dar în general asta durează ceva mai mult decât la alții. Și nu e din cauza creierului, care e dezvoltat absolut normal. Însă uneori anumite chestii cad pe-afară și, din păcate, nu știu niciodată dinainte când o să se întâmple asta. În plus, nu mă pot concetra întotdeauna atunci când povestesc ceva. De cele mai multe ori pierd firul roșu, mă rog, așa cred eu, că e roșu, ar putea fi și verde sau albastru, și tocmai asta e problema.”
Și, ca să vă dau un exemplu, la aproape fiecare capitol, există o definiție dată de Rico câtorva dintre lucrurile sau fenomenele care îl înconjoară, o definiție proprie și, în același timp, la propriu. Iată ce spune el despre forța de gravitație:
„FORȚA DE GRAVITAȚIE: Atunci când ceva este mai greu decât altceva, obiectul mai greu îl atrage pe celălalt. De exemplu, pământul este mai greu decât aproape tot ce e în jur, de aceea nimeni nu cade de pe el. Forța de gravitație a fost descoperită de un bărbat pe nume Isaac Newton. Ea este periculoasă pentru țâțe și mere. Posibil și pentru alte chestii rotunde.”
Întocmai ca Timmy Fiasco, despre care vorbeam săptămânile trecute, Rico își transformă fiecare acțiune într-un fel de investigație detectivistică, fie că vorbim de o macaroană găsită pe jos, căruia încearcă să îi găseasc proprietarul, prin interogarea vecinilor săi, fie că vorbim despre umbrele misterioase, care dau și titlul cărții, care apar în fiecare noapte în blocul nelocuit de peste drum.
Diferența dintre el și noul său prieten, Oskar, este de la cer la pământ, dar știm din propria experiență că prietenii adevărați nu trebuie să semene neapărat între ei, ci aici se face cel mai bine aplicarea zicerii celebre ”contrariile se atrag”. Ei bine, Oskar nu are nicio problemă de întârziere mentală, ba mai mult este extrem de inteligent, a învățat și învață multe, dar în același timp părinții l-au crescut într-un mediu foarte protector, astfel că fericirea nu pare că îl caracterizează și se teme de orice lucru (nu trebuie să uităm că în paginile cărții, el este descris ca un băiat mic de înălțime, care poartă mereu o cască protectoare, întrucât el crede că oricând se poate întâmpla un accident).
Subiectul principal, în jurul căruia se învârt toate cele descrise mai sus, este investigația detectivistică a lui Oskar pentru a-și recupera prietenul dispărut undeva în oraș, tocmai când prin împrejurimi bântuie un ciudat obsedat, răpitor de copii. Pentru Oskar, asta înseamnă să fie pentru prima oară pe cont propriu, mai ales că mama sa pleacă din oraș, pentru el e momentul zero când depășește de unul singur granițele străzii drepte pe care locuiește, dar trebuie să își facă doar un pic de curaj și va reuși. De altfel, despre asta este această carte simpatică pentru copii și pentru cei care se mai simt copii: despre curaj, despre ambiția de a reuși chiar când ești diferit de ceilalți.
