”Peripețiile lui Juha năzdrăvanul”
Editura Polirom, Iași, 2012
Selecție, traducere din limba arabă și note de Gabriel Bițună
Postfață de George Grigore
Poate iubitorii de cărți pentru copii sau părinții, bunicii, bonele care au grijă de micii năzdrăvani se vor gândi de două ori înainte să pună mâna pe o carte precum ”Peripețiile lui Juha năzdrăvanul”. Cu toate acestea, ar trebui să îndrăznească: nu ai nevoie decât de câteva momente pentru a te dumiri cine este sau ce reprezintă Juha. Este același personaj care, în cultura română, este Păcală, în cea germană, este Till Eulenspiegel sau în cea turcă, este cunoscutul, prin intermediul lui Anton Pann, Nastratin Hogea (cu care uneori, pe parcursul povestirilor, Juha se identifică).
Juha năzdrăvanul este acel personaj mucalit, care este centrul tuturor snoavelor și anecdotelor arăbești, cel care este amintit și acum de către taximetriștii din Bagdad (cum precizează în Postfață George Grigore) și a intrat în conștiința publică arabă uneori ca un personaj înțelept, capabil mereu de întorsături ale frazei și, prin urmare, de propria reabilitare în conștiința cititorului, alteori ca un personaj netot, incapabil de a reuși, de a scăpa de batjocura celorlalți, fiind un fel de Păcală al satului, dar fără a-și exagera propriile defecte.
Cum este el însă de obicei, ne povestește George Grigore într-o postfață binevenită, care ne dovedește buna cunoaștere a acestuia și a traducătorului Gabriel Bițună cu privire la personaj, dar și cu privire la lumea arabă descrisă în anecdotele lui Juha: ”În povestiri, Juha nu apare niciodată ca bufon pe la curțile mai-marilor vremii, ci este un om liber, de obicei cu o funcție respectabilă în societate, cadiu, imam, învățător, negustor, scrib, fie într-un sar, fie în mahalaua unui mare oraș. Cea mai cunoscută ipostază a sa este aceea de drumeț: se duce sau vine de undeva cu măgarul său, cu care trece prin felurite întâmplări.”
Vă las, în final, cu câteva dintre peripețiile lui Juha, care sper să vă stârnească interesul să citiți toată cartea:
- Bărbatul căruia i se dă ascultare:
”Juha stătea de vorbă cu prietenii săi despre căsniciile lor. Zise:
– La mine acasă, eu sunt stăpân absolut… Dacă-i dau nevesti-mii poruncă, se supune fără să crâcnească. Ieri, de pildă, i-am cerut apă fiebinte și mi-a adus-o degrabă.
Unul dintre prieteni îi spune:
– Se pare că, fără urmă de tăgadă, ți se dă ascultare…
– Păi, da… doar nu era să spăl blidele cu apă rece!”
- Măgari:
”Odată, Juha trecea pe lângă câțiva fârtați de-ai lui, călare pe măgarul său. Vrând să-l ia peste picior, unul dintre ei îi spuse:
– Măi Juha, mpgarul ți l-am recunoscut de departe, însă pe tine, ba.
Juha îi întoarse vorba:
– Firește, măgarii se recunosc unii pe alții cu ușurință.”
- Ochiul și măseaua
”Un oarecare veni la Juha să i se plângă că îl doare rău ochiul și îi ceru să îi prescrie un leac, de parcă Juha ar fi fost Hipocrat medicul sau Galenus înțeleptul… Sigur pe el, Juha îl povățui:
– Scoate-ți-l și ai să te simți îndată mai bine! Să știi că și pe mine, mai demult, mă durea o măsea, iar după ce am scos-o chinul s-a curmat pe loc!”
- Dumnezeu știe mai bine
”Într-o zi de vară, pe o căldură înăbușitoare, Juha se adăposti la umbra unui nuc crescut lângă o bostănărie. Neavând ce face, Juha cugeta la rânduiala acestei lumi:
– De ce-o fi făcut Dumnezeu un bostan atât de mare să crească pe un vrej atât de subțire, pe când nuca, atât de mică, crește într-un copac atât de mare?
Pe când era adâncit în astfel de filosofări, o nucă îi căzu chiar în creștet. Uitându-se în sus, Juha zise:
– Într-adevăr, Dumnezeu știe mai bine rînduiala lucrurilor, căci El este atotștiitorul. Dacă ar fi crescut bostani în copacul ăsta și mi-ar fi căzut unul în cap, mi l-ar fi făcut zob.”
