”Cutii”, de Cătălina Bălan
Editura Paralela 45, Colecția Avanpost. Poezie, Pitești, 2019
”la București viața a început să aibă rafturi
o normalitate de invidiat
multe cutii” (pag. 9)”am adunat diverse cutii și compartimente
pe unele nu le voi mai deschide niciodată
la altele revin, obsesiv, sistematic” (pag. 10)
Pare-se că autoarea acestui volum, Cătălina Bălan, născută la Chișinău, s-a mutat din Basarabia la București și viața i-a devenit dintr-o dată foarte organizată, în multe cutii, pe care acum le expune, cu sinceritate în fața cititorilor. Nu suntem departe de lumea pe care o expune în cele două mici poeme de mai sus, nu suntem departe de ceea ce spune Cosmin Perța în prezentarea sa de pe coperta a patra:
”Cutii ale timpului, cutii cu senzații, cu amintiri, cu mirosuri și gusturi, cu dezamăgire, pasiune, dragoste sau furie. Cu așteptare și speranță, cu lacrimi în ochi, cu încredere. Cu condimente, cu jucării, cu frică, cu bucurie. Cu melancolie, cu regret, cu tensiune, cu promisiuni. Cu lumini și umbre, culori, cu liniște. Cu nerăbdare, cu aiureală, cu joc, cu mult joc. Cu luciditate. Cu răceală. Cu ea. Cutii. O carte. O poveste.”
De altfel, e impresionant cât de mult te poți apropia de personalitatea unui scriitor prin intermediul poeziei sale (îmi aduc aminte ceea ce spunea scriitorul islandez Sjón, în interviul pe care ni l-a acordat la FILIT Iași: ”Nu poate exista poezie fără ca o parte importantă a poetului să nu fie în centrul acesteia”). Iar Cătălina Bălan se dezvăluie în acest volum care are două părți distincte. Pe de o parte, ”Cutii”, cele despre care vorbeam mai sus, o viziune a vieții unei persoane tinere, dar care a trecut deja prin multe momente ce merită rememorate și care au repercusiuni asupra unui viitor improbabil. Este constau în poeme scurte, din versuri alcătuite cu umor, dar realiste și destul de apropiate seriozității vieții de zi cu zi. Se pune întrebarea: este autoarea volumului prea matură pentru vârsta ei sau doar relaxată în privința viitorului?
”într-o zi o să pot parca lateral exact ca tine” (pag. 33)
În schimb, ”Orașul, iubirea și ce mai rămâne din ea”, a doua parte a volumului, pare a fi o formă de mărturisire a unei povești de dragoste improbabile, absente. Poemele merg aici cu țintă, despre un băiat incert, poate inexistent, dar cu atât mai mult dorit. În același timp, există și un noi de reproș în aceste poezii, la adresa aceluiași băiat, absent, îndepărtat, despre care spune ”noi nu ne mai vorbim”. Dar, la fel, sentimentele rămân, altfel nu aș fi descoperit aici una dintre cele mai frumoase poezii, declarații de dragoste, pe care le-am citit în ultima vreme:
”mică și caldă inima mea
se înghesuie lângă tine seară de seară
uneori inima mea se suprapune perfect peste tine
atât cât să mai poți respira” (pag. 68)
”Cutii” arată o poetă deja matură, care vorbește despre propriile sentimente cu sinceritate, ascunzându-le însă uneori în versuri cu alură umoristică, tocmai pentru nu se expune total în fața eventualilor cititori. Așa că, prin versuri scurte, la obiect, scrise cu (auto)ironie, am descoperit un volum de poezie pe placul meu.
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Sursă fotografii: EdituraParalela45.ro, Pagina de Facebook a autoarei)
