„Monștri fabuloși. Dracula, Alice, Superman și alți prieteni literari”, de Alberto Manguel
Editura Nemira, Colecția Orion, București, 2023
Traducător: Oana Ionașcu
Am tot spus de-a lungul timpului că literatura e un organism viu, un organism care își caută gazda, adică cititorul, și care te face să-ți calibrezi propriile stări, așteptări și senzații într-un dinamism asumat. Poate că anume acestui fapt îi datorăm acea minunată călătorie pe care ne-o oferă fiecare carte în parte.
Volumul „Monștri faimoși. Dracula, Alice, Superman și alți prieteni literari” de Alberto Manguel, tradus în colecția Orion, editura Nemira, este o incursiune foarte interesantă în înțelegerea prietenoasă a literaturii.
„Pentru că lumea în care trăim pare uneori prea aglomerată pentru nevoile imaginației noastre, am creat în permanență alte locuri care, cu excepția faptului banal că nu ocupă un spațiu real, au reprezentat o scenă excelentă atât pentru coșmarurile, cât și pentru aspirațiile noastre nobile”.
Manguel este un povestitor pe care vrei să-l urmezi și care reușește să „împacheteze” comentariul literar într-un material accesibil, pe înțelesul fiecărui cititor, de la cel care abia sondează teritoriul imens al istoriei literare până la cel care a făcut din literatură un adevăr post de muncă. Implicațiile istorice, contextualitatea perfect aleasă, narațiunea fluidă – iată doar câteva dintre elementele care fac din acest volum un posibil prim pas spre a descoperi noi și noi cărți.
În special, țin să menționez că miezul fiecărei istorii este construit prioritar pe clasici, o manevră narativă deloc facilă, dacă e să ne gândim la maniera cititorului modern de a căuta surse de escapism facil. Pe de altă parte, Manguel nu ne poartă prin jungla tenebră a simbolismului, ci aduce personajele atemporale în plan modern.
Spune acesta într-un fragment: „Nu există tiran care să-și fi croit drum spre putere prin tweet-uri sau răcnete în lipsa unei mulțimi lingușitoare de susținători inconștienți și gata de sacrificiu”. Destul de realist, nu?
Alberto Manguel ne face părtași și ne reamintește cât de importante sunt personajele cu care ne-am întovărășit din copilărie, dar mai ales cât de mult acestea încapsulează din propriile noastre stări: frici, pasiune sau iubire.
Din perspectiva mea, meritul acestei cărți e că stimulează percepția noastră mai desfășurată asupra literaturii, ca o sumă de experiențe interconectate. Una dintre trăsăturile cele mai remarcabile ale scrierilor lui Manguel este capacitatea de a crea o intimitate narativă cu cititorul. Prin intercalarea amintirilor personale cu analize literare și istorice, Manguel construiește o punte emoțională între viața sa și subiectele abordate. Acest demers narativ nu doar că personalizează discuția, dar oferă și o perspectivă unică asupra modului în care literatura poate modela experiența umană.
Un alt element definitoriu al stilisticii lui Manguel este polifonia, sau diversitatea vocilor pe care le integrează în scrierile sale. Citând o gamă largă de autori, de la clasici la contemporani, Manguel construiește un dialog literar care traversează secole și culturi. Această abordare polifonică nu doar că reflectă profunda sa erudiție, dar subliniază și ideea că lectura și interpretarea sunt procese intrinsec comunitare și intertextuale. Astfel, Manguel reușește să creeze o simfonie de voci care împărtășesc și dezbat idei, oferind cititorilor o experiență de lectură stratificată și profundă.
