”Cartea albă cu Apolodor sau Apolododecameronul”, de Florin Bican
Editura Arthur, București, 2019
Ilustrații de Dan Ungureanu
Un astfel de titlu, căruia ilustratorul îi asorteaza o copertă cu pinguini, poate stârni cel puţin curiozitatea (dacă nu entuziasmul) unei reîntâlniri cu tenorul explorator din Târgul Moșilor. Muzica începe de la prima strofă (deși elanul se poticnise de Avertismentul autorului), desenele cresc ritmul percuţiei, pe la pagina 10 suspansul atinge cote maxime, cotele rămân maxime înca 8 pagini în care autorul nu schimbă în niciun fel gama, spre încordarea auditoriului, pentru a sfârși în agonie, deziluzie, dezacord. Evident, exagerez. Dar cu un asemenea titlu, autorul pare să își fi întins singur o capcană de nedepășit. Sau să îl fi ademenit pe cititor pe un drum la capătul căruia nu va întâlni ceea ce caută.
Forma se apropie într-o bună măsură de cea cunoscută din cărţile lui Gellu Naum, cu mici alunecări în decor:
„Ia zi, ce zici de-așa idee?” – spune un personaj care nu face risipă de verbe
„Pe când ceilalţi, de plictiseală,
Dormeau toţi la orizontală” – ne testeaza scriitorul abilităţile de a despărţi în silabe (sau de a accentua cuvintele?)
Însă dezamagirea nu stă în micile erori de prozodie. Ea este rezultatul rescrierii fișei personajului. Pinguinul naiv, mistuit de dor, curajos, tenace, sensibil, meloman și iarăși mistuit de dor, pe care Naum îl înzestrase cu desăvârșite virtuţi copilărești, ne apare în cartea de faţă grosolan, rece, bășcălios, crud. Spre exemplificare, câteva replici ale noului Apolodor:
„Apolodor l-a luat la rost:
– De ce te bagi dacă ești prost?
[…]
Mai bine lasă ciocul mic…”
„Nu trage omu’ o bășină
Că tu i-ai și găsit pricină:
Ba că-i diez, ba că-i bemol –
Păi chiar nu vezi că ești nasol?”
„Apolodor, ambarasat,
I-a dat un pumn în plisc să tacă:”
„Că dacă-ţi dau un brânci pe gheaţă,
Mi-e că mi te rostogolești
De-ţi pică ghiulu’de pe dești”
culminând cu:
„Mă duc! Mă duc să mă omor,
Căci simt în piept dureri acute…
Apolodor îi spuse: -Du-te!”
După o astfel de incursiune într-o lume mai apropiată de tabloid decât de epopeea consacratului pinguin, autorul renunţă la broderiile onomastice și la interminabila înșiruire de rude fără fond, spre a ne oferi un colac de salvare. Câteva personaje care se desprind din stol (pinguinul măcelar, pinguinul mercenar, cel dadaist sau agricultorul), trimiteri la cronicari sau la avangardism și relansarea e înfăptuită. Din păcate, se dovedește a fi numai o scânteie de câteva pagini. Urmează aceeași parodie a vremurilor și a caracterelor.
Dar înainte de a pune pecetea, cititorul este din nou surprins de un final nostalgic, filosofic, reîntors la ţărmul de pe care Naum își mai aprinde o pipă. Cu impresii amestecate, cu nostalgia unei cărţi (nu cea de faţă) ca o reîntoarcere în vremea copilăriei, e înţelept să redeschidem vechile aventuri cu Apolodor, în care poetul cântă și acţiunea aluneca lin ca o săniuţă pe gheaţa secolului trecut.
Puteți cumpăra cartea: Editura Arthur/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Editura-Arthur.ro, Totb.ro)
