„Și dumneata cum ești, dr. Sacks?”, de Lawrence Weschler
Editura Vellant, București, 2021
Traducere: Emilia Vasiliu
Lawrence Weschler, proaspăt angajat la publicația The New Yorker la începutul anilor 1980, s-a apropiat de Oliver Sacks gândindu-se să realizeze un portret al neurologului, însă după câteva tentative eșuate, proiectul a fost abandonat. Când Weschler aproape terminase de organizat notițele și transcrierile și era gata să înceapă să scrie, Sacks a interzis orice mențiune despre homosexualitatea sa, deși îi povestise viitorului său biograf despre dorințele sale ascunse și încercările infirme de a iubi. După o perioadă îndelungată în care au rămas prieteni, Sacks a propus reluarea proiectului odată cu deteriorarea stării sale de sănătate și așa a luat naștere acest volum, în care Lawrence Weschler evidențiază, pe lângă discuțiile extrem de interesante și amintiri, personalitatea extravagantă a medicului.
„Pe parcursul acelor ani, în conversațiile cu Oliver exista o prezență care se făcea simită și carea avea un efect aproape la fel de tulburător ca framantarile referitoare la sexualitatea sa, iar aceasta era umbra lăsată de un dezastru încă usturător care fusese o sesiune de terapie cu un pacient anume, cu cel pe care îl voi numi John, un pacient cu o formă gravă de Tourette.
Avea tot felul de fantezii despre ce ar vrea să fie -amant, artist, războinic, explorator. Inițial nu se prezentase ca fiind un pacient, ci mai degrabă ca o mostră, ca un profesor.
… relația noastră a fost de la început una imperfectă, ca o idilă nereușită, aveam percepții diferite despre ceea ce ne lega, respectiv istorie naturală față în față un leac dorit ambivalent.” (John, pacientul cu Tourette, pg. 237).
Sunt pagini în care citim despre tinerețea tumultoasă a lui Oliver Sacks, perioadele în care apela la consumul de droguri, lupta împotriva unor instituții medicale și științifice și multe alte conversatii pe cât de spumoase, pe atât de hilare. În timpul în care proiectul a fost pus în așteptare, Sacks publicase nu una, ci două volume de memorii, care acopereau aproape totul, de la obsesia din copilărie cu privire la proprietățile metalelor, la abuzurile pe care le-a îndurat la internat, la faptul că se simțea mai bine în apă decât pe uscat, până la reacția mamei sale când i-a descoperit orientarea sexuală. „Ești o abominație”, a povestit Sacks că i-a spus când avea 18 ani. „Mi-aș fi dorit să nu te fi născut niciodată”. Nici Sacks nu a ținut nimic ascuns. Începuturile științifice, ciudățenia, rușinea, izolarea, compasiunea și înțelegerea unor pacienți mult mai neobișnuiți și mai izolați – totul era prezent în memorii. Lui Weschler i-a rămas, dincolo de dorința unui medic magnific și, după unele relatări, paradoxal de egoist și narcisist, de a mai avea încă o carte, pe lângă cele 13 pe care le scrisese el, misiunea de a contribui la asigurarea ”nemuririi” sale.
”În dimineața următoare mama mea a coborât pe scări plângând, țipând la mine, urlând blesteme deuteronomice, acuzații teribile pline de judecăți. Asta a durat timp de o oră. Apoi a tăcut. A rămas tăcută complet timp de trei zile, după care a revenit la normal. Iar subiectul nu a mai fost adus în discuție cât timp a trăit ea.” (Copilăria mică, un exil îngrozitor, iudaism crud, homosexualitate și blestemul unei mame, pg. 45)
Lawrence Weschler reușește să combine empatia pentru Sacks cu ciudățeniile, nevoia permanentă de a încălca tabuurile, iar și ceea ce rezultă este un soi de hibrid, revelații atât despre Sacks și despre autor. Un subiect sensibil, schizofrenia unui frate mai mare, e abordat destul de puțin, Sacks vorbește doar pe scurt despre nevoia sa „de a scăpa de fratele meu tragic și fără speranță și prost gestionat”; deși Weschler ar fi putut face din acest frate punctul central al cărții.
Printre amintirile de familie ale celor doi, unde există mult potențial, Weschler se descoperă extrem de protector, mai ales în perioada în care boala lui Sacks avansează, până la devoțional, atunci când citește unul dintre ultimele eseuri scrise de prietenul său. „Te iubesc, Oliver, mi-e dor de tine în fiecare zi”. În asta constă, cel mai probabil, ingeniozitatea acestei biografii, aproape la fel de singulară ca și scrierile celebrului neurolog. Departe de a fi liniară, aduce în discuție frânturi din perioade diferite ale vieților celor doi, raportări inedite la situații din viața personală și profesională a lui Sacks, marcate, totuși, de cîteva obsesii care au l-au însoțit de-a lungul călătoriei sale pe Pământ.
Puteți cumpăra cartea: Editura Vellant/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: nytimes.com, sitesantafe.org, vellant.ro)
