”O să vă cam usture. Jurnalele secrete ale unui medic junior”, de Adam Kay
Editura Publica, colecția Narator, București, 2018
Traducere din engleză de Cristian Ionescu
Adam Kay, autorul acestei cărți foarte amuzante, a încercat să reușească în domeniul medicinii clasice, terminând facultatea și fiind medic rezident, apoi medic specialist, vreme de 6 ani, între 2004-2010. Nu a fost foarte ușor, dimpotrivă, a avut parte de tot felul de perpeții, nopți albe nenumărate, sânge peste tot și alte lichide corporale, relații pe care le-a pierdut, dar și senzații de fericire și satisfacție atunci când a salvat vieți sau a alinat dureri.
Lumea spitalelor din Anglia pare complet altceva față de ce este la noi, este curățenie și organizare, sunt trepte ierarhice care se depășesc la intervale clare, există o rotație a cadrelor și a disciplinelor care alungă cumva monotonia și plafonarea, ba există și evaluări periodice ale medicilor (odată la 5 ani, oare când și cum se face o evaluare reală la noi, din punct de vedere profesional?). Desigur, nu există mită, dar Adam Kay anunță cu satisfacție atunci când primește o mică atenție (niciodată nu e vorba de bani). Numai că, la un moment dat, intervine și epuizarea psihică, odată cu cea fizică, adusă de un declic, care poate proveni de oriunde, dar mai ales de la o moarte a unui pacient. Adam Kay iese din medicină, devine scenarist de film și comedian și decide să scrie această carte, în care transcrie o mare parte din jurnalul din timpul experienței ca medic rezident la urgențe sau la ginecologie.
Este o carte cu foarte mult umor și în care există aparența că autorul nu ascunde nimic (nici măcar obiectele lăsate sau puse în vaginul pacientelor). Sunt texte scurte și impetuoase despre tot ce înseamna spital, pacienți, nebuni, oboseală, chinuri voite sau nevoite, toate tratate cu maxim umor și entuziasm, chiar dacă finalul nu are aromă de happy-end, ci de realitate. Vă las, în continuare, cu unele dintre cele mai amuzante ”consultații” prezentate în volum:
1. Cum să-ți pui fătul pe Facebook
Tocmai le-am printat unor părinți rezultatul unei ecografii și șterg gelul de pe burta mamei, când tatăl mă întreabă dacă pot să repet scanarea, din alt unghi.
– Nu sunt prea sigur că pe asta o putem publica pe Facebook.
Simt să sprâncenele îmi ajung până la ceafă, căscând ochii la narcisiștii ăștia disperați după atenție care-și pun pe rețelele sociale fiecare detaliu al vieții, dar apoi mă uit la poză mai de aproape. Mă prind ce vrea să spună tipul: pare că fătul își face laba. (pag. 169)
2. Obiecte găsite în vagin
Ocaziile spaciale tind să dea ghes pacienților să-și bage niște obiecte speciale în vagin sau în rect. Crăciunul, mai ales, m-a răsplătit cu vârf și îndesat, cu o zână rămasă înțepenită (”O vrei înapoi?” ”Da, o speli un pic și-o să fie ca nouă!”), o vulvă grotesc de umflată, de la o alergie de contact cauzată de vâsc și niște arsuri vaginale minore, suferite de o pacientă care și-a vârât o instalație de pom acolo și apoi a aprins-o (adăugând un nou sens decorațiunilor interioare de Crăciun). (…)
Pacienta JB a hotărât să profite de tradiție și să-și ceară ea în căsătorie iubitul – mergând de la efortul de a cheltui bani pe inelul de logodnă, la chestiunea complicată de a-l ascunde într-un ou Kinder Surprise și până la fantezia de a și-l insera în vagin. Planul era să-i propună partenerului să se joace cu degetul acolo, el descoperea oul, îl scotea, apoi ea urma să se așeze cu un genunchi în pământ (și îi întorcea favoarea pe cale orală, asta cred eu). Suprinzător, dezgustător și, pesemne, romantic – în doze egale. Din păcate, el nu a reușit să-l scoată conform planului – oul se rotise pe lungime – și nicio zgâlțâială, din partea ei, din partea lui, nu a reușit s-o convingă pe găina noastră să scoată oul de aur. (pag. 120-121)
3. Câte oase sunt în corpul uman?
La un concurs de cultură generală într-un bar, cu Ron și alte câteva persoane. Una dintre întrebări e ”Câte oase sunt în corpul uman?”. Sunt pe lângă răspunsul corect cu aproape 60, spre indignarea generală a coechipierilor mei. Încerc să mă justific: nu ți se predă așa ceva niciodată; nu există nicio situație clinică în care ai avea nevoie să cunoști informația; e irelevant; eu nu m-aș aștepta ca Ron să poată spune precis câte tipuri de taxe există… E prea târziu însă. Se vede după expresia îngrozită de pe fețele lor că încearcă să-și amintească toate dățile când au cerut sfaturi de specialitate unui doctor care nici măcar nu știe câte oase are omul. Trei alte echipe au răspuns corect. (pag. 124)
4. Cum se pune corect un prezervativ?
Azi am depășit limita idioțeniei normale, de zi cu zi a pacienților, până la punctul în care m-am uitat prin colțurile camerei ca să văd dacă nu sunt la camera ascunsă. După o discuție îndelungată cu soțul unei paciente, despre cum lui nu i se potrivește niciun prezervativ, ajung la concluzia că tipul și le trage și peste ouă. (pag. 78)
5. Consumul recomandat de alcool
Încerc să determin cât alcool consumă o doamnă de 70 de ani, ca să trec informația în foaia de observație. Am stabilit deja că otrava ei e vinul.
Eu: Și cam cât vin ați zice că beți pe zi?
Pacienta: Într-o zi bună, cam trei sticle.
Eu: OK… Și într-una proastă?
Pacienta: Într-o zi proastă abia reușesc să dau pe gât una. (pag. 36)
