”Bezna. Povestitorii din conacul lui von Veltheim”, de Flavius Ardelean
Cu ilustrații de Ecaterina G.
Editura Polirom Junior, Iași, 2018
”A venit pe nebănuite și părea hotărâtă să rămână. Era ca un aer dens și lipicios, negru și cam urât mirositor, ca și cum cineva ar fi turnat cafea peste aerul curat al oamenilor și ar fi acoperit totul cu întuneric. Și, tot ca un zaț de cafea, o substanță grunjoasă și lipicioasă plutea prin Beznă și se lăsa peste orice lucru sau ființă. Odată învăluiți în Beznă, oamenii pluteau prin ea cu mintea pierdută, incapabili de a spune ceva sau de a face ceva. Unii dintre ei se auzeau gemând ca de departe, alții se auzeau plângând, dar cu fiecare oră care trecea, zgomotele erau din ce în ce mai puține. Bezna s-a lăsat în acea zi la primele ceasuri ale dimineții și a cuprins tot ținutul până după-masă. Seara nici nu mai conta, căci totul era întuneric. O noapte eternă în care nimic nu se mai auzea și nimic nu se mai urnea.” (pag. 6)
Acesta este scenariul care plutește pe tot parcursului romanului meritoriu al lui Flavius Ardelean, într-o atmosferă care împletește zona horror cu cea a romanelor de aventuri, prietenia și încrederea în cei apropiați. Mare parte a acțiunii se petrece într-o casă ca în povești, ce amintește pe alocuri de castelul Hogwarts (o sală mare de mese, monștri care bântuie tavanele, copii cu misiuni precise etc.), dar și de Hill House din ”Casa bântuită”, un conac unde este proprietar renumitul și misteriosul von Veltheim.
În acest conac, personaj principal este Băiatul fără nume, cel care, alături de alți puști de vârsta sa, trebuie să lupte din răsputeri, prin intermediul cărților citite, într-o bibliotecă imensă ce ne aduce aminte de Borges, împotriva acelei Bezne ce pare să distrugă lumea înconjurătoare, să cucerească întreg Pământul, aducându-l în pragul unei apocalipse. În noua casă a copiilor, totul pare rău pentru că cei mici sunt loviți de o amnezie de care nu pot scăpa prea ușor. Băiatul Fără Nume primește numele de Ardei (Iute), este însoțit de un câine simpatic, dar de ce nu își aduce aminte, dar și de prieteni, animalele de companie ale acestora și de monștrii lor imaginari. Alături de aliații din casă (von Veltheim, ”zâna” bună ce gătește bucate uluitoare, piticii muncitori etc.), totul pare să meargă bine și reușitele lor se contabilizează.
Numai că Flavius Ardelean este un scriitor ce stăpânește tehnica romanului de suspans și ne oferă un twist, pentru că o bătălie între Bine și Rău nu trebuie neapărat să fie liniară, cu adversari și tactică știute de la primele pagini. Surprizele vin pe neașteptate și niciun suflet, uman, animal sau imaginar, nu este chiar ceea ce pare a fi. Așa că avem în ”Bezna” o poveste bine scrisă, iscusit construită, ce aduce în prim plan valori precum prietenia, perseverența, importanța de a distinge cu atenție între bine și rău.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Cartepedia.ro.
”Pumn de fier”, de Mircea Pricăjan
Editura Polirom Junior, Iași, 2018
Volumul lui Mircea Pricăjan ne oferă o binevenită incursiune în lumea copilăriei, atât celor mai mici, obișnuiți acum ca viața să le fie împărțită între școală, bunici și tehnologie, cât și nouă, adulților, care am trăit experiențe minunate, care ne-au influențat întreaga viață, în vacanțele de la bunicii de la țară. Poate și aceste lucruri mi-au plăcut cel mai mult la romanul ”Pumn de fier”, pentru că am îndrăgit întotdeauna cărțile bune care mi-au adus aminte de propria copilărie, fie ele cărți speciale pentru copii, fie volume speciale, scrise mai ales pentru cititorii experimentați.
Această carte pentru copii nu este un basm propriu-zis, ci o călătorie modernă în viața celor mai mici, care sunt acum într-un conflict permanent între ceea ce își doresc ei cel mai mult să facă (joacă dezinteresată, telefoane și tablete cu jocuri moderne, Lego-uri etc.) și ce-și doresc părinții și bunicii să experimenteze, să trăiască (de la jocuri în afara casei, cu prietenii lor copii până la zile întregi de explorat împrejurimile caselor de la țară ale bunicilor, neapărat cu cât mai puțin timp alocat tehnologiei). Mai ales când vorbim despre vacanța lungă de vară.
Este și cazul lui Mihai, un băiețel aflat între șase și șapte ani, în clipe care par să îi hotărască viitorul, la scară mică desigur. La începutul vacanței de vară, care îi duce traseul spre clasa zero, urmărește un avion în zbor și zboară la rândul său peste balustradă, rupându-și mâna dreaptă în două locuri. Este momentul tragic al verii sale, pentru că nimic nu mai este la fel, prietenii sunt împărțiți, zbenguielile nu mai există, el pare a se refugia într-un soi de cocon de singurătate, visând (și uneori experimentând) la o transformare ireversibilă în super-erou, în Pumn de Fier, odată ce ghipsul este dat jos.
Este o poveste, până la urmă, este vorba de magia copilăriei, pe care Mircea Pricăjan nu o pierde nicicând din vedere, rezultând o carte care te atrage, te binedispune, te implică pe tot parcursul ei.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Cartepedia.ro.
”Vrăjitorul dințos”, de Călin Torsan
Editura Polirom Junior, Iași, 2019
Ilustrații de Carla Duschka
”Un lucru îi părea însă foarte limpede: pentru a ieși din povestea neobișnuită trebuia să învingă Timpul, iar ăsta era cel mai mare vrăjitor din lume. Unul dințos, sfârtecând cu incisivii lui iepure și mărunțind apoi între măsele viețile plantelor, animalelor și oamenilor.” (pag. 60)
”Vrăjitorul dințos” este mai puțin o carte despre copii și mai mult o carte despre acțiunea implacabilă a Timpului și modalitățile prin care reușim să îl învingem. Chiar dacă premisa romanului este interesantă – doi părinți prinși până peste cap cu munca zilnică, așa încât nu au suficient timp pentru copilul dornic de atenția familiei și de joacă, așa că cel mic s-a refugiat în spatele jocurilor de pe laptop –, tentația autorului a fost să meargă pe un drum destul de întortocheat, după ce ne oferă câteva drumuri simpatice.
Astfel, pentru Pit, o călătorie în timp, deși nedorită, este oarecum binevenită, pentru că jocurile i-au acaparat universul în lipsa atenție părinților, așa că o resetare a date computerului îl duce în viitor și confruntarea sa cu Timpul, acel Vrăjitor Dințos despre care vorbeam mai sus, ia fața celorlalte evenimente. Desigur, vom regăsi un viitor care ne încântă prin diferențele față de prezent, cu noi personaje și o nouă organizare a societății, oarecum fantezistă, în care Pit își face prieteni neobișnuiți, dar senzația este că autorul și-a dorit mai mult să țină o lecție filosofică și spirituală decât să acapareze publicul tânăr.
De aceea, dincolo de povestea interesantă ancorată în prezent (părinți ocupați, copii acaparați de tehnologie) sau de călătoria în timp, o temă pregnantă a literaturii fantastice din ultimele două secole, restul din ”Vrăjitorul dințos” atrage prea puțin. Poate și de aceea, recomandarea de pe coperta a patra (9+) este destul de forțată, băiatul meu abandonând lectura destul de rapid. Ar fi mai îndreptățit, poate, o recomandare 14+ sau chiar mai mult.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Cartepedia.ro.
”Ce văd dragonii”, de Diana Geacăr
Editura Polirom Junior, Iași, 2019
Cu ilustrații de Radu Răileanu
”Știu, știu, Spaimele sunt necioplite, complet lipsite de maniere. Te iau pe sus și te smulg din lumea pe care o cunoști. Te izolează, îți golesc mintea de toate gândurile și amintirile bune… Legătura ta cu oamenii din jur. În final, te fac să crezi că ești singur pe lume. Că n-ai nici prieteni, nici părinți.” (pag. 142-143)
Câțiva copii simpatici sunt acaparați de aceste Spaime, care îi acaparează temporar, gonindu-le amintirile, de la locul pe care îl consideră ”acasă” până la numele lor și al părinților. Soluția este să se plimbe prin lumea cunoscută, transformată cumva pentru a lua înfățișarea jocurilor pe calculator, și să-și amintească treptat lucrurile cunoscute, învingând în felul acesta Spaimele și întorcându-se acasă.
Pentru a reuși această misiune și a o întinde pe aproape 200 de pagini, Diana Geacăr a construit o poveste care ne poartă permanent la marginea dintre vis și realitate, dintre viață reală și jocuri pe calculator, prin diferite scenarii, locuri și acțiuni. Este o poveste pe care rareori o deslușim, în care sunt amestecate laolaltă, într-un adevărat talmeș-balmeș, personaje precum troli, dragoni, bolovani vorbitori, aligatori, copaci, pești, ba chiar și Adevărul însuși, sub forma unui omuleț, așezat cel mai adesea lângă urechea personajului principal, Izma.
Cred că tărie că poveștile pentru copii ar trebui să nu amestece așa de mult scenariile și acțiunile, încât să nu știi de unde să le apuci, nici măcar în calitate de cititor adult. Este și cazul acestui roman, care avea nevoie de un ”scenariu” mai bun și de o acțiune mai liniară, mai apropiată de copii (mai ales că recomandarea de pe copertă vine pentru o vârstă de ”9+”).
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Polirom.ro)
