Când am gândit acest articol, nu am luat în calcul că este un exercițiu copleșitor. Pe lângă lucrurile care țin mai mult de „tehnică”: să gândesc forma, aranjarea, dispunerea, ce anume să spun sau nu, de unde să dau citate și de unde nu, vine la pachet și stresul: dacă omit ceva, dacă, de fapt, le fac un deserviciu acestor volume de poezie și celor care le-au scris?
Până la urmă am tras rapid bandajul sau plasturele, cum vreți voi să îi spunem, și a ieșit o listă care se dorește a fi strict alfabetică, în funcție de prenumele poeților și poetelor. Îmi dau seama acum că ar fi trebuit muncită îndelung, să scriu undeva la două-trei paragrafe despre fiecare volum, dar asta cred că ar fi durat cel puțin o lună. Așa că iată-mă aici, cu o listă sumară în care fac un semn de lectură pentru fiecare volum de poezie citit de mine anul trecut.
Cu sublinierea faptului că sunt volumele pe care le-am citit, prin urmare veți vedea că multe dintre ele au fost publicate în ani precedenți, unele chiar cu mult timp în urmă. În cazul câtorva, s-a întâmplat să ajungă la mine ediția a II-a, așa că, atunci când veți regăsi anul publicării altul decât cel al primei apariții, este vorba despre o altă ediție.
De asemenea, au fost poeți și poete din diverse generații, chiar dacă majoritar debutanți, nu am discriminat în ce privește forma, am citit și antologii și plalkete și volume complex elaborate. Așadar, nu știu în ce măsură această listă se pretează unei hărți a poeziei românești din 2025, cu atât mai mult cu cât cifra volumelor este destul de mică. Totuși, am ales să fac aceste scurte treceri în revistă, cine știe, poate vor inspira pe cineva să deschidă unul dintre ele.
1. Anca Chimoiu —Femeia zepelin, Casa de Editură Max Blecher, 2025
În Femeia zepelin, Anca Chimoiu propune o poezie în care figura feminină devine un simbol al expansiunii și al vulnerabilității asumate, un corp „vizibil în întregul său” care sfidează simultan presiunile sociale și așteptările tradiționale legate de identitate și roluri. Titlul sugerează o metaforă puternică: femeia‑zepelin nu este doar o prezență care își croiește propriul spațiu, ci și una care rămâne expusă, în prim‑planul forțelor care o pot modela sau dezechilibra. Imaginea femeii trece dincolo de ipostaze intime, ajungând să se raporteze la teme colective și sociale. Volumul se plasează într‑un registru în care fragilitatea și curajul nu se exclud reciproc, construind o voce poetică energică, conștientă de sine și capabilă să transforme privirea despre sine într‑un demers artistic riscant și asumat.
2. Anca-Ioana Câdă — Însemnări pe tivul fustei, Editura Art, Colecția poket, 2025
Poezia Ancăi vine cu un sflu nou în materie de lirică feministă, se remarcă printr-o atenție la detaliile fine ale vieții cotidiene și ale corporalității, în care imaginea urbană și detaliul vestimentar capătă încărcături afective neașteptate. Îmi place că urmărim mai multe registre ale femininului, purtându-ne din rural în urban, nu este o poezie obsedantă, am apreciat că a reușit să ofere forma aceasta, fără să lase mesajul să sufere prea mult. Uneori versurile pot funcționa ca note de jurnal, autentice și immediate în relație cu experiența cititorului.
3. Dana Ștefan — #deshumări, Editura Tracus Arte, 2025
În #deshumări, Dana Ștefan explorează în profunzime relația dintre poezie și memoria afectivă, lucrând cu material fragil, amintirile de familie, pozițiile de rugăciune, notele de călătorie și persoanele care definesc rețelele noastre intime. Titlul sugerează gestul de a „deshuma” straturi adânc îngropate ale sinelui, iar poemele sapă, unul câte unul, în tenebrele propriei minți și ale afectelor, înainte de a le recomanda luminii și privirii cititorului. După această excavare, limbajul poetic se reconfigurează, oferind nu doar expunerea fragmentelor ascunse ale vieții, ci și o formulă de acceptare și reconciliere cu ele, o poezie în care asumarea, curajul, dragostea și speranța devin gesturi de lumină peste ceea ce a fost odată ascuns.
4. Dan Coman — lipsa de greutate a lumii, Editura Charmides, 2025
În lipsa de greutate a lumii, Dan Coman propune un discurs poetic care reflectă asupra vârstei de mijloc, asupra felului în care lumea și sinele se întâlnesc la un alt nivel de conștiență. Volumul reunește mai multe secvențe și poeme care par construite ca scrisori sau reflecții, marcate de o sinceritate deschisă și de o combinație între observații exterioare și interioare. Tema „greutății” este problematizată nu în sensul unui ton grav sau apăsător, ci ca o lipsă de greutate — o libertate de a privi viața dintr-un registru mai calm și autentic, în care îmbătrânirea, familia, corpul și memoria sunt puse în ecuație cu umor și luciditate. Discursul poetic evită lecțiile morale și nuanțează ideea de frumusețe și sens fără a promite mântuire literară; în schimb, oferă o poezie confesivă, atentă la modul în care limba și viața cotidiană se întâlnesc într-o tonalitate clară și directă.
5. Dani Blănariu — Noaptea sunt viu, OMG Poetry, 2025 – debut
Unde regăsim o poezie minimalistă, aproape ca niște tex, unde se încearcă așa o filosofare rapidă și care reușește să ne angreneze într-o explorare a identității și a stării de veghe interioare. Volumul construiește un registru poetic în care tensiunile nopții devin motif central. Limbajul este viu, cu ritm și imagine sugestivă, concentrat pe sonoritate și pe dinamica emoțiilor.
6. Daniela Vizireanu — nu va ajunge aici dispariția, Casa de Editură Max Blecher, 2025 – debut
Avem aici un debut, este unul dintre volumele de poezie care m-au impresionat prin emoția aproape necontrolată. Poemele Danielei bruiază liniile dintre prezență și dispariție, între sensuri absurde și conexiuni emoționale neesențializate. Cartea se profilează ca o meditație lirică în care limbajul este mobil și atent la disonanțe.
7. Cristina Boncea — Delululand, OMG Poetry, 2025 – debut
Cristina explorează, printr-o serie de tablouri lirice, fragmente de lume în care memoria personală și elementele material-naturale se suprapun și se transformă. Limbajul poetic este unul în care fiecare imagine poartă un ritm intern și o tensiune care invită cititorul să recitească fiecare vers ca pe o palpitație a experienței.
8. Ionuț Cheran — Exerciții de haos, Editura Casa de Pariuri Literare, 2022
Adaug acestei liste de volume de poezie și cartea lui Ionuț Cheran, care în sine, cred că este un fericit hibrid între proză, poezie și tex. Ionuț cultivă o voce poetică în care limbajul și „haosul” se intersectează în structuri dinamice, aproape improvizaționale. Poezia este construită pe alternanțe între secvențe de discurs aparent dezordonat și clipe de claritate care întăresc intuițiile tematice ale volumului.
9. Irina Francisca Ion — orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului, Casa de Editură Max Blecher, 2025 – debut
O poezie în care geografia afectivă se contopește cu topografia orașelor: un demers poetic în care locurile mici devin epicentre ale unor experiențe intime și colective. Cartea explorează întreaga paletă a relațiilor dintre spațiu și emoție, cu un limbaj care oscilează între observație și metaforă. Cum am mai spus, Irina are marele merit de a fi găsit o temă bună, în care totul s-a îmbinat până la aproape de perfecțiune, volum devenind un spațiu al tuturor trăilor și a multor altor teme și subteme care par să cupindă foarte mult din condiția umană. O poezie matură, cumva aș vrea să-i reproșez Irinei că nu a debutat mai devreme, dar e bine că a făcut asta și acum, în orice caz sunt bucuroasă că am reușit să citesc o poezie atât de bună.
10. Angela Marinescu — îmi provoc poezia eșecul și moartea. Poeme alese de Ruxandra Cesereanu, Editura Cartier, 2024 – antologie
Volumul reunește selecții reprezentative din opera Angelei Marinescu, curatate de criteriul tematic ales de Ruxandra Cesereanu. Poezia Marinescu se remarcă printr-un registru în care fragilitatea limbajului se intersectează cu o rigurozitate a construcției poetice, iar emoțiile intuite mai degrabă decât declarate deschid imagini sonore puternice. În acest context antologic, cititorul parcurge un traseu în care voci familiare sunt recontextualizate și oferă un tablou sinoptic al preocupărilor Marinescu la nivelul expresiei lirice.
11. Noemina Câmpean — Ecouri lichide de avocado, Editura pentru Artă și Literatură, 2025
Am regăsit o poezie în care corpul și percepția senzorială sunt puse în prim-plan. Limbajul adoptă o fizicalitate bogată, unde senzațiile tactile și gustative intră în rezonanță cu stările afective. Structura poetică dezvăluie o atenție la detaliu și la modul în care simțurile se intersectează cu memoria și timpul. Această carte afișează o voce foarte prezentă în lumea poetică recentă, în care corpul este atât obiect, cât și subiect al imaginarului liric. Și este prea puțin spus, Noemina a reușit să mă facă să ajung în zone pe care le uitasem, este o poezie a fragilității, delicateței și totuși e atât de multă renaștere aici.
12. Andrei Dósa — adevăratul băiat de aur, Casa de Editură Max Blecher, 2017
Citind acest volum al lui Andrei Dósa am apreciat, comparând cu mai recentele lui volume de poezie, că își continuă explorarea unei lirici interne foarte articulate, în care tonul meditativ echilibrează ironia și introspecția. Cartea prinde fire din experiențe cotidiene și le transformă în imagini sugestive, cu o atenție la modul în care vocea poetică construiește sensul din resursele limbajului. Din perspectiva evoluției autorului, acest volum continuă o preocupare pentru echilibrul între observație și reflecție.
13. Radu Vancu — Monstrul fericit, Editura Tracus Arte, 2023
Fascinată de poezia din Kaddish am ajuns de-a lungul timpului la mai multe volume de-ale lui Radu Vancu, doar Psalmii mi-au scăpat. Îmi place când pot intui semnătura poeților, desigur este vorba despre un poet matur, dar am văzut că și-a descoperit vocea destul de demult. Cred că ar fi foarte apreciat de Kierkegaard, spun asta pentru că Radu face ceea ce și structurează la nivel teoretic. În acest volum propune o poezie în care tensiunea dintre ordine și haos, dintre utopie și realitatea imediată, se transformă în imagini complexe. Cartea se remarcă printr-o muzicalitate a versului și un lexic atent calibrat, care nu ezită să confrunte standardele estetice cu formele insolitului. Vancu jonglează cu referințele și registrele, obținând o construcție poetică dinamică și densă.
14. Simona Sigartău — Singuri sub râsetele familiilor perfecte, Editura Casa de Editură Max Blecher, 2025 – debut
Volumul Simonei Sigartău poartă cititorul într-un univers în care ironia și anxietatea personală se întâlnesc în dialog cu convențiile sociale. Versurile pun în mișcare chipuri cotidiene și imagini în care aparent banalele gesturi capătă o vizibilitate afectivă în contrast cu „râsetele perfecte” ale lumii exterioare. Tema identității și a precarității relațiilor umane apare ca fir conducător al volumului.
15. Radu Nițescu — în inima pustiului la marginea Cișmigiului, Casa de Editură „Max Blecher”, 2025; Dialectica urșilor, Casa de Editură „Max Blecher”, 2016; Satao, Casa de Editură „Max Blecher”, 2020.
- Dialectica urșilor (2016): volum în care poetul combină o tehnică narativă apropiată de reportaj cu imagini vizionare și neașteptate. Versurile funcționează ca întâlniri între discursul cotidian și elemente suprarealiste, în care confesiunea personală se amestecă cu destabilizările lumii exterioare.
- Satao (2020): continuă această cale, dar accentuează o poezie mai densă și tensionată, în care introspecția devine dominantă, iar vocea se construiește din întrepătrunderea imagisticii cu filozofia cotidiană.
- În inima pustiului, la malul Cișmigiului (2025): volumul recent marchează un viraj către un registru afectiv mai pronunțat și o construcție narativă holistică, concepută aproape ca un „poem-lung”. Poetul își ordonează scrisul astfel încât cititorul să poată parcurge întregul volum ca pe o succesiune de stări interconectate, în care orașul, memoria și solitudinea urbană se întrepătrund.
Această evoluție sugerează trecerea de la un stil articulat prin contrast și imagistică insolitară, către o poezie în care coerența internă și vocea afectivă conturează o experiență de lectură unitară și relatabilă.
16. Ștefan Manasia — Sursele obscure, Casa de Editură Max Blecher, 2025 – ediția a II-a
Ștefan Manasia continuă explorarea unei poezii tensionate, în care imaginarul personal se intersectează cu fragmente de realitate recognoscibilă, filtrate printr-un limbaj atent calibrat. Volumul funcționează ca o coborâre în zonele mai puțin luminate ale memoriei și ale conștiinței, unde imaginile apar fragmentar și sunt puse în relație printr-o logică internă care evită linearitatea. Se remarcă o economie a expresiei și o construcție a versului care favorizează acumularea treptată, fără efecte demonstrative. Cartea se înscrie coerent în parcursul autorului, păstrând interesul pentru tensiunea dintre biografic și imaginar, dar mizând pe o concentrare mai strictă a discursului.
17. Svetlana Cârstean — Restul, Editura Nemira, 2025
Restul aduce în prim-plan o poezie a relației și a rămășiței, în care ceea ce pare secundar sau rezidual capătă consistență poetică. Svetlana Cârstean construiește un discurs în care intimitatea, memoria și legătura dintre corp și limbaj se susțin reciproc, iar versurile avansează printr-o acumulare atent dozată. Se simte o continuitate cu volumele anterioare, dar și o clarificare a direcției: vocea devine mai concentrată, iar imaginile sunt puse să lucreze în favoarea unei coerențe interne a cărții. Restul poate fi citit ca o meditație asupra a ceea ce rămâne după experiențe, după relații, după treceri — nu în registru elegiac, ci într-unul atent la detaliu și la persistența urmelor.
18. Teona Farmatu — La limită, Editura Nemira, 2025
Teona propune un demers poetic în care marginile experienței umane, emoționale, sociale, fiziologice, sunt puse în discuție. Poezia e susceptibilă la alternanțe între observație directă și metaforă subtilă, creând un discurs liric în care limitele devin spațiu de reflecție.
Anul 2025 a fost, din câte se poate observa, unul extrem de activ pentru poezia românească. Au apărut numeroase volume noi, dar și multe antologii, recuperări și reeditări, semn că există o nevoie de a reconfigura trasee și de a reașeza în circulație voci importante. Se publică mult, se scrie mult, iar dinamica aceasta creează atât entuziasm, cât și presiunea de a ține pasul cu aparițiile editoriale. În jurul mai multor edituri s-au consolidat colecții coordonate de poeți și poete consacrate, ceea ce oferă un cadru coerent și o direcție pentru generațiile mai tinere. Lista mea nu poate acoperi această efervescență, dar funcționează ca un mic punct de reper personal într-un peisaj literar în continuă mișcare. Sper să recuperez, pe cât posibil, din ceea ce nu a încăput aici.
