Romanul de debut al lui Jose Saramago

• Manual de pictura si caligrafie constituie nucleul din care se vor dezvolta capodoperele ulterioare ale lui Jose Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, in 1998, „unul dintre cei mai originali si mai remarcabili scriitori europeni” (Los Angeles Times). Publicat in 1977, Manualul de pictura si caligrafie este primul roman pe care Jose Saramago si l-a asumat ca reprezentativ pentru opera sa literara. Debutul scriitorului cu treizeci de ani mai devreme constase in publicarea altui roman, intitulat din motive publicitare de catre editor Terra do pecado (Pamintul pacatului), pe care multa vreme autorul a refuzat sa-l recunoasca, descriindu-l ca pe „o carte sedimentara, a unei vitale lipse de experienta“, care, totusi, in retrospectiva, indica ambitia tinarului autor de a deveni romancier.

• The New York Times: „Putine personalitati literare de talia lui Jose Saramago s-au format intr-un astfel de mediu. Nascut in 1922, scriitorul portughez a crescut intr-un satuc aflat la aproape o suta de kilometri departare de Lisabona. Bunicii lui erau tarani saraci, iar Saramago si-a petrecut anii copilariei muncind la cimp, taind lemne si scotind apa. Dar in discursul de receptie a Premiului Nobel, el spune despre bunicul sau, Jeronimo, ca era omul cel mai intelept pe care l-a cunoscut vreodata. In serile de vara, isi aminteste scriitorul, dormeau amindoi sub un smochin, iar imaginatia copilului era hranita cu «legende, fapturi fabuloase si spaime». Acest murmur neobosit al amintirilor a fost izvorul din care s-a nascut universul sau literar.”

• Urmatoarele traduceri care vor aparea la Polirom in seria de autor „Jose Saramago”sint controversatul roman Cain si volumul de eseuri Calatorind prin Portugalia
• Volumele aparute in seria de autor „Jose Saramago”, aici

Astazi soseste din tipografie editia in limba romana a romanului de debut al lui Jose Saramago – Manual de pictura si caligrafie (traducere de Georgiana Barbulescu; postfata de Mioara Caragea).

Publicata in Portugalia in 1977, cartea constituie nucleul din care se vor dezvolta capodoperele ulterioare ale scriitorului portughez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, in 1998.

Protagonistul romanului este un pictor mediocru, desemnat, in loc de nume, prin initiala H., care primeste comanda de a face portretul lui S., directorul unei mari companii. Dureros de constient de propriile limite, H. recurge la paginile unui jurnal ca mijloc de a-si analiza slabiciunile estetice si de a se intelege pe sine insusi, descoperind astfel ca simte nevoia sa picteze si un al doilea portret al lui S. Munca la cele doua picturi, portretul academic, pictat in modul consacrat si instituit de normele comenzii, si celalalt portret, realizat cu intentia, nefinalizata, de a capta imaginea „adevaratului” S., ne introduce in miezul crizei morale a artistului si pune in discutie insusi fundamentul actului de creatie estetica. O poveste fascinanta, dezvoltind una dintre temele predilecte ale lui Saramago: relatia dintre realitate si reprezentarea artistica.

„Manual de pictura si caligrafie incorporeaza reflexivitatea ca dimensiune explicita a discursului, prezentind o serie de caracteristici tipic moderniste. Spatiul fictiunii este organizat in jurul unui subiect perceptiv, care dezvolta diferite variante de monolog interior, vizind atit modalitatile de autoreprezentare, cit si problematica reprezentarii: transpunerea «realului» in varii discursuri (pictura si scris) si iluzia mimesis-ului (portretul si autobiografia). Bazat pe un pact de veracitate, mimesis-ul este la fel de conventional ca si formele artistice inradacinate in imaginar, ceea ce implica o problematizare a «traducerii» interartistice si interdiscursive (de la pictura la literatura).” (Mioara Caragea)

Jose Saramago: „Intr-un fel, se poate spune ca, litera cu litera, cuvint cu cuvint, pagina cu pagina, carte dupa carte, am reusit cu succes sa implantez in omul care eram personajele pe care le-am creat. Cred ca fara ele n-as mai fi cel care sint azi; fara ele poate ca viata mea n-ar fi reusit sa devina altceva decit un schita imprecisa, o promisiune care, ca atitea altele, n-ar fi ramas decit o promisiune.”

Jose Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 la Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminind cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977 cu Manual de pictura si caligrafie. Ridicat de la pamint (1980) ii aduce recunoasterea in spatiul lusitan si impune fraza si punctuatia care vor constitui de acum inainte marca inconfundabila a stilului sau. Celebritatea internationala o dobindeste cu Memorialul minastirii (1982; Polirom, 2007), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2008) si Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2009), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordind o atentie speciala „originii si identitatii portugheze”. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos (Polirom, 2003), cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui Jose Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986; Polirom, 2002) si urmata de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008), Pestera (2000; Polirom, 2005, 2009), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008) si Intermitentele mortii (2005; Polirom, 2007, 2009).
In 2008, la Editura Polirom s-a inaugurat seria de autor „Jose Saramago”.
Scriitorul portughez a incetat din viata pe18 iunie 2010, la virsta de 87 de ani.