Blogul Libris publica o relatare de la intalnirea organizata de libraria St. O. Iosif cu scriitorul Marius Oprea ‘printre altele președinte al „Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului”, care și-a lansat cel mai recent roman al său „Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit”’: ‘Domnul profesor Dan Țăranu a spus că „Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit” este o carte greu de clasificat, lucru care pune în dificultate criticii, însă este foarte benefic pentru autor. Romanul este greu de clasificat pentru că reunește între coperte două tipuri de scriitură pe care foarte rar le vezi alăturate. Pe de o parte avem de-a face cu biografia spirituală a unui narator autorial și, pe de altă parte, ne confruntăm cu o post-biografie utopică în care Marius Oprea ajunge bazileul Imperiului Român de Răsărit. De asemenea, Marius Oprea apelează la o istorie luativă (curent apărut la începutul secolului XXI), adică o istorie logică și imaginativă în care autorul se întreabă ce ar fi fost dacă deznodământul marilor evenimente istorice ar fi fost cu totul altul – de cele mai multe ori exact opusul celui real. Utopia lui Marius Oprea e înseilată pe marile idei ale utopiștilor clasici (Swift, Campanella sau Fourier), însă nu urmează niciuna din aceste idei până la capăt. Una din mizele autorului este transformarea prezentului într-un carnaval utopic, pledând pentru ideea că singura șansă ca omenirea să rămână întreagă este afundarea în nebunie.’
Cornelia Popa de la Serial Readers a fost entuziasmata de lectura cartii ‘Fata din Brooklyn’ a lui Guillaume Musso aparuta in traducere la editura ALL: ‘Un roman de-a dreptul năucitor. Musso dă dovadă în continuare de inspirație nelimitată. N-ai cum să nu pici în mrejele poveștii și să nu simți adrenalina odată cu personajele sale. Îți ții sufletul la gură și dai pagină după pagină, astfel încât după ce termini lectura tragi aer adânc în piept și rămâi fascinat de final. Surprinzător e faptul că în povestea de față nici nu-ți prea poți da cu presupusul, e greu și să-ți imaginezi ce s-ar putea întâmpla în continuare, căci de ghicit oricum n-ai nici o șansă. Musso e de-a dreptul BES-TI-AL!’
Adriana Gionea de la PostModern scrie despre ‘Vanessa si sora ei’, romanul semnat de Priya Parmar, aparut in traducere in seria Fiction a Editurii Humanitas: ‘În ciuda renunţării la o desfăşurare spectaculoasă a rivalităţilor şi atracţiilor tabu, acest roman devine o voluptate, mai ales dacă îl citeşti într-o vacanţă de vară petrecută pe malul mării sau într-un oraş cotropit de arşiţă, ori într-o zi mohorâtă. Într-o zi de vară, descrierile şi observaţiile Vanessei îţi oferă acea plăcere asociată unui pahar cu apă rece în plină dogoare. Este o plăcere simplă, însă amplificată prin contrastul dintre senzaţiile reconfortante şi epuizarea însetatului. Fluiditatea scriiturii şi picturalitatea oferă aceasta senzaţie revigorantă, asociată răgazului acordat într-o oază izolată de tumultul cotidian. Acelaşi răgaz permite şi instalarea plăcerii oferite de o lectură într-o zi ternă, când simţi nevoia puternică de a găsi un roman care să permită intimitatea călduroasă dintre cititor şi personaje.’
Despre ‘#confuz’ a lui Alex Andronic aparuta la editura ‘Herg Benet’ am gasit o cronica la Reading Addict: ‘Recomand cartea? De ce nu? La cât de scurtă e şi la ce limbaj are, îţi dai seama imediat dacă-ţi place sau nu. Dar nu strâmba şi tu din nas de la primele rânduri. Dacă viaţa ta era o carte, ar fi fost aşa genială de la primul cuvânt? Povestea ta n-are înjurături şi fraze ce n-au sens şi momente absurde sau momente când ai râs până ai rămas fără aer? Toate nopţile tale sunt logice, sincere şi numai bune de povestit în piaţa mare sau în faţa familiei? Pe tine te place toată lumea aşa cum eşti, fără măşti şi fără haine? Cam aşa şi cu cartea asta. N-o judeca până n-o citeşti toată, până n-o înţelegi, până nu te pui în locul personajelor şi până nu te vezi tu, ca personaj, în propria viaţă, ce ar putea fi oricând o carte în ochii cuiva. Chiar şi ai tăi. Acum problema e dacă eşti pregătit pentru asta. Dacă descoperi brusc că eşti gay sau alergic la pisici sau că vrei să ai şapte copii? Glumesc. Sau poate nu. Stai, nu pleca! Sunt #confuz… lasă-mă puţin. ‘
Dana Dumitru de la ‘Bookish Style’ scrie despre romanul ‘Diavoli fragili’ al lui Radu Gavan aparut la Edtura Pandora M.: ‘Cu o structură complexă, desfășurată pe mai multe planuri și voci, Diavoli fragili este un evantai de genuri literare, o îmbinare de fantasy, folclor românesc, ficțiune gotică și jurnalism. Polivalența romanului se întinde și la nivelul țesăturii narative, alcătuite dintr-o serie de interviuri și emailuri, dar și mai multe povestiri la persoana întâi și a treia. Misticismul textului și intriga elaborată sunt anunțate încă din primele pagini, când autorul setează premisa unei acțiuni la granița dintre imaginar și realitate. Nu avem de-a face cu o poveste clasică, cu personaje ce evoluează și trec prin diferite experiențe, ci cu frânturi de trăiri venite din cele mai întunecate unghere ale minții, reinterpretate și reluate obsesiv cu fiecare text. Încărcătura emoțională se intensifică cu fiecare nou capitol, ce reprezintă piesele unui puzzle pe care la un moment dat crezi că l-ai rezolvat, pentru ca, spre final acțiunea să rămână la fel de ambiguă și greu de pătruns. Ideea principală rămâne condiția scriitorului, dar, în rest mi s-a părut că întâmplările se suprapun și se amestecă într-o mare nebuloasă de evenimente violente și fantastice. Teme precum nașterea și moartea se contopesc în scene psihedelice, inspirate aproape mereu din vise terifiante.’
(Dan)
Raul Popescu scrie pe Litero-mania.com despre cartea Măsurarea lumii, de Daniel Kehlmann: ”Matematicianul şi astronomul Carl Friederich Gauß şi geograful Alexander von Humboldt sunt protagoniștii romanului lui Khelmann, personaje pline de umor (de cele mai multe ori involuntar) şi ale căror destine par a fi guvernate de dictonul: „Atunci când te sperie un lucru, o bună idee este să-l măsori”. Cei doi nu sunt descriși într-un mod prea măgulitor, dimpotrivă, în prim-plan sunt plasate mofturile, ifosele lor – toane justificate de o perpetuă stare de nemulțumire. De reţinut aici cuvintele ciufutului Gauß: „Este ciudat şi nedrept, a spus Gauß, chiar tipic pentru bunul-plac al destinului faptul că te naşti într-un anumit timp, al cărui prizonier rămâi, fie că îţi place sau nu. Unii pot fi din cale-afară de favorizaţi faţă de cei din trecut, iar alţii sunt sortiţi să devină clovnii viitorului”.
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”10 materiale minune și poveștile lor incredibile”, de Mark Miodownik
-”Ce-am mai râs! O poveste serioasă”, de William Saroyan
–Fragment din ”Imperiul Pisicilor”, de Alex Tocilescu
