Pentru că încă suntem în luna martie, vă propun un top 5 despre femei celebre care au lăsat o moștenire veriabilă lumii în care trăim. Destine uneori ciudate, vieți trăite uneori sub imperiul sumbrului, cu întorsături ciudate, dar care merită amintite nu numai de dragul unei plăceri a lecturii, ci și pentru capacitatea lor a inspira. Am inclus nu numai cărți de ficțiune, cât și de memorii. Să începem!
1. Cartea secretă a Fridei Kahlo, de F. G. Haghenbeck
Editura Nemira, București, 2016
Traducere: Elena-Anca Coman
”Să ai curaj să trăiești, că de murit, oricine poate muri.”
F. G. Haghenbeck combină subtil realitatea cu miticul și oferă cititorilor o nouă perspectivă asupra vieții Fridei Kahlo. Născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón, pe 6 iulie 1907, în Coyoacán, toată viața susținut că s-ar fi născut pe 7 iulie 1910, deoarece dorea ca nașterea să coincidă cu Revoluția Mexicană. Pactul cu Moartea o condamnă la o viață de coșmar, căci în ciuda zâmbetelor, hora chinurilor începe odată ajunsă în intimitate.
Scriitorul relatează debutul și ascensiunea relației tumultoase cu Diego Rivera, parcursul artei ei, a personalității sale, dar și dorința ei nestăvilită de a cunoaște, experimenta și împărtăși la un moment dat prin intermediul unei mici școli pe pictură. Din volum nu lipsesc nici personaje precum Georgia O’Keeffe, Leon Trotsky, Nelson Rockefeller, Ernest Hemingway, John Dos Passos, Andre Breton, Henry Miller, Salvador Dalí sau Pablo Picasso, nume sonore ale culturii internaționale atât la momentul respectiv, cât și ulterior. Povestea este asezonat cu rețete din bucătăria mexicană, pe care Frida le-a pregătit de-a lungul timpului pentru prieteni apropiați, iubite sau iubiți, dar mai ales ca ofrandă pentru Ziua Morților (2 noiembrie), care a căpătat proporții uriașe în economia vieții sale trăite la limită cu o pasiune greu, dacă nu imposibil pentru cei mai mulți, de egalat. A rămas fidelă, paradoxal, în ciuda infidelităților, familiei și lui Diego, neputându-se separa niciodată total de acest monstru. O atracție bolnăvicioasă, care i-a cauzat multă nefericire.
2. Peggy Guggenheim, confesiunile unei dependente de artă
Editura Pandora M, București, 2016
Traducere: Ciprian Șulea
”Copilăria mea a fost extrem de nefericită, nu am nicio amintire plăcută, de niciun fel. Acum mi se pare că a fost o agonie lungă, prelungită.”
Peggy Guggenheim a reușit să schimbe în doar opt ani fața artei sec. XX. Volumul oferă o perspectivă din interior asupra începutului arte moderne, dar zugrăvește și câteva portrete surprinzătoare al unora dintre artiștii vremii. În 1938 a deschis prima sa galerie de artă modernă la Londra, urmată mai târziu de „Art of this Century” din New York. Ulterior, după un mariaj cu Max Ernst, care a durat patru ani, se întoarce în Europa, la Veneția, unde a locuit până la moartea sa în 1979 și unde a fondat unul dintre cele mai apreciate muzee de artă modernă din Italia. O autobiografie fascinantă a vieții și iubirilor ei (Max Ernst sau Jackson Pollock, de exemplu), dar și ale descoperirilor artistice și al entuziasmului care a însoțit-o permanent. În volum există și un capitol despre Constantin Brâncuși, iar cartea oferă și un model de reinventare a propriei vieți, de transformare a pasiunii în succes. Pe măsură ce anii au trecut însă, Peggy a fost martora modului în care întreaga mișcare artistică s-a transformat într-o întreprindere de afaceri.
3. ”Lady Sings The Blues”, de Billie Holiday și William Duffy
Editura Nemira, București, 2020
Traducere: Ruxandra Toma
”Pe vremea aceea, toate lucrurile importante se întâmplau într-un jam session.”
Billie Holiday, una dintre cele mai cunoscute cântărețe de blues, jazz și swing oferă în volumul autobiografic o lecție dură despre sinceritate. Povestea ei rămâne ancorată în tragedie, anii petrecuți în sărăcie au marcat-o profund, iar dependența ulterioară nu a făcut decât să agraveze lucrurile. Lady Sings the Blues, a fost reluată în numeroase cărți și pusă în scenă în 1972. Fiecare capitol al cărții poartă numele unui cântec. În total sunt douăzeci și patru. În ”I’m painting the town red”, Billie povestește cum a reușit pentru prima dată să înregistreze cu numele său, datorită lui Bernie Hanighen, director muzical la casa de Discuri Columbia la momentul acela. Tot aici descrie lumea alunecoasă a producătorilor, unde mai ales soliștii de culoare erau trecuți cu vederea atunci când nu ofereau sume destul de mari pentru promovare. O poveste cu emoționantă despre ascensiunea unei tinere de culoare într-o rasistă și crudă. O poveste uneori la limita nebuniei, despre lupta zilnică în lumea frenetică a muzicii, a celor albi și bogați, în lumea drogurilor, dar mai ales o poveste despre lupta cu propriii demoni.
4. Maria Antoaneta, de Ștefan Zweig
Editura Polirom, Iași, 2020
Traducere: Eugen Relgis
Ștefan Zweig realizează un volum în care datele istorice se combină cu datele obișnuite ale vieții zilnice, iar rezultatul este că lucrarea surprinde la fiecare capitol. Maria Antoaneta este un exemplu de ascensiune combinată cu drame furtunoase, petrecute pe timp de război și revoluție. Zweig realizează la început portretul unei Regine nesemnificative și frivole, care în timp reușește să se transforme într-o femeie care a marcat istoria. Viața la curtea lui Ludovic al XVI-lea a captivat în orice perioadă, cititorii fiind atrași de relatările despre intrigile și spectacolele care au avut un final atât de brusc și neașteptat. O narațiune intensă, biografia lui Zweig se concentrează mai degrabă pe emoțiile umane ale participanților și victimelor Revoluției Franceze, realizând o lectură captivantă, dar și o istorie amplă, bogată în informații.
5. John F. Kennedy – Marilyn Monroe. O iubire imposibilă, Paul-Jean Franceschini
Editura Corint, București, 2021
Traducere Monica Grădinaru
Paul-Jean Franceschini reușește să realizeze în acest volum câteva portrete impresionate, folosindu-se în cea mai mare parte de dialog. Deși nu avem de-a face cu un volum de ficțiune propriu-zis, lucrarea se poate citi și în această cheie. Există un număr consistent de date istorice, care însă nu plictisește, mai ales datorită manierei în care este expus. Avem ocazia să aflăm date nu numai despre cele două personaje cheie, cât și despre lumea presei, a filmului sau a Mafiei. Două personaje aproape în antiteză, care fac abstracție de zgomotul lumii și dau frâu liber pasiunii. John Fitzgerald Kennedy nu avea noțiunea fidelității în dragoste; Marilyn Monroe se afla în căutarea iubirii totale. Relația dintre cei doi conține elemente romanești, povestea abundă de excese pe toate planurile, iar în final, cititorul reușește să aibă o perspectivă nouă atât asupra vieții celor două personaje, cât și asupra perioadei în care s-au petrecut evenimentele cheie la care face referire Paul Jean Franceschini.
(Sursă fotografii: Libris.ro)
