Top 10 cele mai bune cărți citite în 2016

Cum toată lumea se uită după vizualizări și liste de cărți, trebuie să spunem că topul anului 2015 a fost cel mai vizualizat articol de pe Filme-cărți.ro – peste 17.000 de vizitatori unici. Este pe undeva normal, așa se întâmplă în fiecare an, lumea este interesată de cele mai bune cărți, cele mai bune filme, iar listele personale (nu copiate de pe net) sunt mereu apreciate.

De anul trecut, am început să-mi fac liste de cărți citite pe Goodreads.com, așa cum făceam mai demult pe agende, înainte de Internet. La începutul anului, mi-am stabilit un challenge de 80 de cărți, pe care l-am depășit la finalul lunii noiembrie: așa că, la final, am descoperit că am citit 89 de cărți, cu 4 mai multe decât în 2015; cărți diferite, capodopere și cărți obișnuite, mult mai selectiv alese, multe fiind notate cu 4 sau 5 stele; 21.989 pagini citite, media pe carte fiind de 253 de pagini.

Din cele 89 de cărți, am ales rapid 26 care m-au impresionat, dar pentru că am făcut, alături de colegii mei, o listă de 3 cărți preferate ale anului trecut, a trebuit să selectez rapid primele trei cărți, apoi următoarele șapte, dar și câteva ”mențiuni” obligatorii. Pentru început, editurile de la care am citit cărți în 2016:

1. Editura Humanitas (inclusiv Humanitas Fiction) – 22 cărți;
2. Editura Polirom – 17 cărți;
3. Editura Corint și Editura Publica – 9 cărți de fiecare;
4. Editura Cartea Românească – 5 cărți;
5. Editura Litera – 4 cărți;
6. Editura NICULESCU, Editura Herald, Editura Adenium și Editura Nemira (inclusiv Editura Nemi) – 3 cărți de fiecare;
7. Editura Art și Editura Casa de Pariuri Literare – 2 cărți de fiecare;
8. Editura Curtea Veche Publishing, Editura Enciclopedică, Editura Vremea, Editura Univers, Editura Pandora M, Editura All și Editura Vellant – 1 carte de fiecare.

Top 10 cele mai bune cărți citite în 2016:

1. ”Războiul nu are chip de femeie”, de Svetlana Aleksievici, Editura Litera:

În ”Războiul nu are chip de femeie”, Svetlana Aleksievici se oprește asupra unei tipologii atât de răspândite în anii războiului mondial, dar care pare că a căzut undeva în uitare după ce acesta s-a terminat: femeile sovietice care au luptat sau care au fost pe front în diferite misiuni, iar paleta acestora a fost extrem de largă, de la lunetiste la surori medicale, de la tanchiste la transmisioniste, de la bucătărese la partizane, de la chirurgi militari până la șoferi. Interesant este că cele mai multe dintre aceste femei au fost pe front ca voluntare, abia trecute de adolescență (unele încă în adolescență), s-au înscris pe listele comisariatelor atunci când au văzut că majoritatea bărbaților erau deja plecați din orașe și din sate, când au realizat că acest război va însemna pierderea ființei naționale în lipsa luptei cu toate mijloacele, când războiul își schimbase fața, pentru că nu se așteptau că va ajunge pe teritoriul sovietic.

2. ”Lupta în jurul unui rug. Castellio împotriva lui Calvin”, de Stefan Zweig, Editura Humanitas:

Aproape niciodată toleranța nu a fost o calitate a religiilor lumii, chiar dacă în preceptele lor se declară cu totul altceva, chiar dacă există oameni care o susțin. Întotdeauna cei din fruntea Bisericii s-au temut de secte și ”pocăiți”, de reformatori și intelectuali, de cei care gândesc cu capul și nu cu sufletul; nu a fost mult până nu s-a ajuns la ideea că orice altă religie decât a ta nu este altceva decât o erezie, iar primatul propriei religii a fost mereu un stindard al luptei religioase. Ceea ce a făcut Castellio a fost să critice direct felul în care mulți dintre teoreticienii religiei consideră că numai propria credință este cea corectă, că numai ei aduc interpretarea bună, în spiritul divinității, a textelor spirituale.

3. ”Imperiul Otoman. Epoca clasică. 1300-1600”, de Halil Inalcik, Editura Enciclopedică:

Un volum care trebuie studiat cu creionul în mână, mai ales de cei care sunt interesați de studiile istorice. Regimul otoman a influențat lumea europeană timp de mai multe secole, iar cunoașterea minuțioasă a resorturilor sale este necesară inclusiv pentru cunoașterea felului în care a evoluat lumea românească, nu numai medievală, ci și modernă.

4. ”Dragoste la 17,50$”, de Charles Bukowski, Editura Polirom:

Dacă apare un Bukowski nou, nu poate lipsi din topul meu de la final de an. Aici suntem în fața unui volum de proză scurtă, dar savoarea lui Chinaski se păstrează la fiecare pas și este o carte la care voi reveni din când în când, pentru a mă binedispune, asta face Bukowski cu mine. Pentru cei care nu l-au citit, mai ales bărbații, recomandarea mea este să îl încerce: este dur, este vulgar, dar așa de simplu și de savuros. În puține locuri, veți regăsi aceeași forță expresivă a destăinuirii unei lumi decadente pentru cei mai mulți, dar atât de frumoasă și de boemă pentru cei care o trăiesc pe propria piele. Puțini supraviețuiesc și sunt atât de buni scriitori pentru a o descrie așa de bine.

5. ”Cu sânge rece”, de Truman Capote, Editura Art:

Locul 5 este o capodoperă. Nu știu dacă îi e locul mai sus (poate că da, dar astea sunt impresiile mele de moment), dar Cu sânge rece este o capodoperă și o lectură obligatorie.

6. ”Bandiții”, de Vasile Ernu, Editura Polirom:

Hotărât lucru, Mica Trilogie a Marginalilor este croită pe placul meu, iar Bandiții, al doilea volum, mi-a plăcut aproape la fel de mult ca primul. Istorie trăită, informații inedite din interiorul unor comunități închise, ermetice, sentimente și pasiune din partea naratorului. ”Mica trilogie a marginalilor” reprezintă, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai bune serii de cărți apărute în literatura românească a ultimilor ani. O trilogie care îmbină caracterizări din interior a unor categorii considerate de către majoritate ca fiind marginale societății, fie ei sectanți (respinși de aproape toată lumea), fie bandiți (de care toată lumea se teme, fără a-i cunoaște cu adevărat), cu confesiuni ale autorului cu privire la anii copilăriei sau adolescenței, dar și cu privire la prezentul și lumii în care trăim.

7. ”Calitatea luminii”, de Mircea Pricăjan, Editura Polirom:

Un roman foarte personal, nu neapărat pentru că unii ar spune că ar ieși la suprafață principiile autorului său, ci pentru că multe dintre întrebările care reies de aici ne-au trecut și nouă prin minte, cititorilor, atunci când aveam probleme în cuplu sau când s-a născut primul copil. ”Calitatea luminii” este un roman care este mai greu de rezumat, el trebuie trăit, în timpul lecturii, și gândit, mult timp după ultima pagină. Dar este viu, este autentic, este contemporan.

8. ”Firida rușinii”, de Ismail Kadare, Editura Humanitas Fiction:

Precum Bukowski sau Zweig, nici Kadare nu putea să lipsească din topul meu de final de an. Am citit două cărți de-ale sale anul trecut, dar m-am oprit la această frumoasă carte de la Humanitas. În ”Firida rușinii”, cum a făcut-o și în alte romane, Kadare se folosește de istoria mai largă, a Imperiului Otoman aflat în curs de dezagregare, pentru a pune accentul pe vitejia poporului albanez, pe împotrivirea lui față de dușmani, pe ridicarea oamenilor simpli în apărarea celor drepți, fie ei și de altă naționalitate. E, într-un fel, o imagine de departe a Albaniei moderne, în care istoria este îngropată sub sloganurile comuniste, iar Kadare face cuvenita îndreptare, încercând să păstreze, măcar prin scris, tradițiile trecutului.

9. ”Singur pe o insulă pustie”, de Ed Stafford, Editura Polirom:

Pasiunea mea pentru călătorii și aventuri nu putea să nu își manifeste cumva dorința de a-și avea loc în această listă. Ed Stafford a avut ideea să supraviețuiască pe o insulă pustie, întocmai ca Robinson Crusoe. Stilul său de a ne dezvălui ce s-a petrecut acolo este atrăgător și incitant, plin de suspans, simți că pleci într-o aventură alături de autor și că ești aproape de el în fiecare moment, la fiecare nouă întâmplare. O adevărată carte de aventură.

10. „Camera de povestit”, de Michael Paterniti, Editura Publica:

De felul meu, sunt brânzar. Aproape că nu există masă la care să lipsească brânza. Așa că o carte despre o brânză faimoasă pe care am citit-o chiar la începutul anului trecut a rămas una din favoritele mele. Michael Paterniti și-a consacrat o mare parte din timpul său liber (dar și profesional) descoperirii lumii unde se făcea o brânză tradițională, foarte gustoasă, scumpă, exclusivistă, pe care a descoperit-o încă din primii ani de muncă, la un magazin american. E vorba despre brânza Paramo de Guzman.

Încă 7 cărți ar fi meritat să fie în acest top, așa că le trec la mențiuni, în ordine aleatorie:

• ”Turcia și fantoma armeană”, de Laure Marchand și Guillaume Perrier, Editura Corint;
• ”Frica. Scrisoare de la o necunoscută”, de Stefan Zweig, Editura Polirom;
• ”Cu ochii-n 3,14”, antologie Dilema Veche, Editura Humanitas;
• ”Amintirea dragostei”, de Jim Fergus, Editura Humanitas Fiction;
• ”Cazemata”, de Tudor Ganea, Editura Polirom;
• ”Un băiat numit Crăciun”, de Matt Haig, Editura Nemi;
• ”3 săptămâni în Anzi”, de Marius Chivu, Editura Humanitas.

Lectură plăcută!

Care sunt însă cele mai bune cărţi citite în 2016 de către voi?