Lumea culturală de la Chișinău este acum prinsă în vâltoarea unei serii de evenimente, lansări și expoziții de un colorit și de o pluralitate ideatică, pe care nu ne rămâne altceva decât să o savurăm. Bucuria mea, în special, este debutul FESTIS, Festivalul Internațional de Teatru, ediția a VI-a, cu genericul „Gândește liber”. O sumă de 16 trupe teatrale din Republica Moldova și din România ne vor purta printr-un periplu dramatic, tragic sau comic, prin joc pur, asumat și sincer, exact așa cum trebuie să fie un eveniment de așa anvergură.
Pe 4 septembrie, la deschiderea FESTIS 2023, am avut parte de o piesă tragi-comică, intitulată „HEDWIG AND THE ANGRY INCH” de John Cameron Mitchell (producția Teatrului „Stela Popescu” din București) , în regia lui Răzvan Mazilu, pe muzica și versurile lui Stephen Trask, cu Tudor Cucu Dumitrescu în rolul central, cel a lui Hedwig, un personaj fără o identitate sexuală clară, născut într-o Germanie separată de Zidul Berlinului, dornic de eliberare și de autovindecare.
Trebuie să deschid o paranteză în acest punct al cronicii și să o spun răspicat: poporul moldav încă nu este pe deplin pregătit pentru teatrul experimental. Apariția fulminantă și egocentrică a lui Hedwig într-un rol inițial travesti a șocat și deopotrivă a scandalizat sala (șoaptele nu mai conteneau pe rândurile vârstnicilor), dar pentru mine a fost o gură de aer proaspăt în toată habotnicia culturală cu care ne-am obișnuit.
Imaginați-vă pentru o clipă că actorul din fața voastră se eliberează de canoane, cântă din toți bojocii și vă arată că există sensibilitate chiar dincolo de tot cu ce ne-am obișnuit. Istoria asta tristă și hilară, îmbrăcată într-un soi de musical ciudat, m-a răvășit și mi-a reamintit că frontierele între care ne naștem sunt cele care ne definesc destinul.
Hedwig este imaginea ilustrată a Europei de după Războiul Rece, este, dacă vreți, elementul acela de revoltă și de zbucium, încorporat într-o adulație pentru cultul muzicii rock și sexualitate frivolă.
Reiterez, nu este o piesă de teatru ortodoxă, dar, cu siguranță, este o experiență de un vibe cu totul aparte, exact ceea ce era necesar pentru deschiderea unui Festival de Teatru care promovează ieșirea dintre granițe și (ne)fericirea eliberării.
Nu știu dacă e sau nu cazul să vă amintesc să mergeți la teatru, dar vă spun că aici, în Chișinău, agenda culturală încă e într-o fașă minusculă. Mergeți între 4 – 29 octombrie și savurați plăcerea unei arte fără vârstă și fără prejudecăți.
