Romanele care aduc în prim plan viața personalităților, fie ele scriitori sau nu, reprezintă pentru public romane de o certă valoare, față de care se simte o atracție fatală deoarece omul a fost întotdeauna atras de mister și de posibilitatea dezvăluirii acestuia.
Cartea care a oferit baza discuției invitaților Denisei Comănescu este de data aceasta dedicată scriitorului american Herman Melville, roman scris de către Jay Parini și denumit Rătăcirile lui Herman Melville. Invitaţii acestei seri au fost Dan C. Mihăilescu, Vlad Russo, Luana Schidu şi Andreea Răsuceanu.
În romanul lui Jay Parini, aflat în curs de ecranizare, Herman Melville, personalitate vulcanică, saturniană, e deopotrivă figura paternă autoritară de care fiii săi nu reuşesc niciodată să se apropie, dar şi un partener de viaţă introvertit şi uneori agresiv, care sfârşeşte prin a transforma afecţiunea soţiei sale, Lizzie, şi fascinaţia resimţită de aceasta în tinereţe faţă de viaţa lui aventuroasă în compasiune amestecată cu teamă. Însă dincolo de nebuloasa unei existenţe cotidiene frământate şi înnegurate se conturează opera impresionantă a unuia dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului al XIX-lea.
Jay Parini este poet, prozator, dar şi biograf al lui John Steinbeck (1995), Robert Frost (1999) şi William Faulkner (2004). Este şi editor deopotrivă, sub coordonarea sa văzând lumina tiparului The Columbia History of American Poetry (1994), The Norton Book of American Autobiography (1998), The Oxford Encyclopedia of American Literature (2004). A publicat şapte romane, dintre care amintim Ultima gară (The Last Station, 1990; Humanitas Fiction, 2009), despre ultimii ani din viaţa lui Lev Tolstoi, ecranizat de regizorul Michael Hoffman, cu Helen Mirren şi Christopher Plummer în rolurile principale, Benjamin’s Crossing (1996), The Apprentice Lover (2002) şi Rătăcirile lui Herman Melville (The Passages of H.M., 2010), o splendidă reconstruire ficţională a vieţii autorului lui Moby Dick.
Prea puțin cunoscut în afara Americii sub denumirea de H.M., Herman Melville este autorul monumentalului Moby Dick, un roman de aventură, căutare și regăsire, un roman ce a stârnit polemici și a cărui valoare nu a fost recunoscută în timpul vieții autorului, soartă cunoscută de altfel de multe romane de referință din literatura universală cum ar fi Marele Gatsby a lui F. Scott Fitzgerald sau Ulysses al scriitorului irlandez James Joyce, susține Denisa Comănescu.
Revenind la Melville, acesta este scriitorul care a realizat primele workshopuri literare, cu marinarii, de unde au reieșit primele sale povestiri, pline de aventuri, recunoscute și apreciate de publicul de la acea vreme. Cât despre Moby Dick, capodoperă recunoscută la nivel internațional, autorul nu a primit nici un ban la momentul primei editări, deoarece vânzările s-au oprit în jurul a 300 de exemplare.
Dacă pentru Denisa, romanul reprezintă un voiaj pe mare, o evadare pe apele stranii, pentru Andreea Răsuceanu, Rătăcirile lui Herman Melville reprezintă un roman atipic, superior Ultimei gări, cu o echilibristică greu de făcut între registre, nararea realizîndu-se pe mai multe planuri și din multiple perspective.
E greu să treci de la biografia literară la roman și totuși Parini reușeșe să spargă gheața și să câștige respectul și aprecierea cititorilor prin realizarea unei biografii de mult visate de public și fără să spulbere din visele și ideile pe care cititorii operei lui Melville și le-ar fi creat de-a lungul timpului. Parini întoarce toate întâmplările încât să regăsești marile momente din romanele lui Melville, ne spune Vlad Russo, care își amintește cu nostalgie de sistemul editorial din anii 90, când numele monografiatului apărea imens pe coperta cărții, pentru ca autorul să fie invizibil aproape. Parini își cunoaște omul și opera acestuia, reușind să inventeze evenimente care ar putea duce la momentele din romanele lui Melville.
De asemenea, Parini răspunde la o întrebare: cum ne mai apropiem de clasici, problemă discutată și cu ocazia evenimentului dedicat Ludmilei Ulitkaia. Autorul reușește să-l facă pe H.M. un personaj extrem de contemporan care iubește actul creator, care-și sacrifică familia, personaj extrem de antipatic, dar firesc și normal. Iar dacă publicul reușește să se regăsească într-o mică parte în personajul principal, atunci acesta devine iubit.
O altă trăsătură plăcută a romanului este dată de vocea distinctă oferită soției lui M.H., Lizzie, o prezență suavă, despre care se știu atât de puține lucruri și care totuși a prins contur puternic în acest roman. Ea este acea femeie puternică din umbra marelui M.H., vocea pentru emanciparea femeii și singura care vorbește la persoana I în carte. Romanul este în primul rând un excelent roman de aventuri în care călătoriile pe mare sunt intercalate cu gândurile lui Lizzie despre familie. Practic, Lizzie este ancora care-l menține la realitate pe H.M., care are tendința de a se pierde în aventurile sale pe mare sau în impulsurile sale homosexuale pe care nu încearcă să le ascundă. Însă, Dan C. Mihăilescu consideră că romanul privește aceste impulsuri într-o manieră fantasmatică, totul rămîne la nivelul simțurilor, imaginației și dorințelor, fără ca acestea să aibă aplicabilitate în realitate. Dacă primele 100 de pagini l-au plictisit pe Dan C.Mihăilescu tocmai pentru că i-au adus aminte prea mult de aventurile lui Moby Dick, dragostea și sensibilitatea transmise de anumite gesturi și imagini i-au câștigat aprecierea. Normal că nu s-a discutat despre acest subiect fără a aminti că marea artă a lumii ne-a fost oferită de homosexuali, de către persoanele care percep iubirea într-o manieră diferită. Dan C.Mihăilescu a ținut totuși să precizeze că aici nu face referire la sexualitatea îngrozitoare practicată de anumite grupuri, ci la renașterea italiană de exemplu, când personalitățile vremii aveau un stil de viață aparte, care le permitea studierea metafizicii.
Așadar, ne spune Mihăilescu, avem de-a face cu un roman pentru tinerii cu personalități în curs de dezvoltare, care se găsesc în căutarea unui direcții, sau cu un mare roman de dragoste, un roman conjugal, al relației cu Lizzie, pe care H.M. o iubește în mod paradoxal și în relația cu care, se observă lupta lui Melville cu Dumnezeu. Marele talent al lui Parini se observă tocmai în acest personaj, Lizzie, ne spune același Dan C. Mihăilescu, care reprezintă granița dintre ficțiune și realitate, un personaj ficțional, care a prins viață sub măiestria condeiului lui Parini.
În final, Parini a reușit să nu dezvăluie misterul asupra lui Merville. Nu a încercat să destrame corola de minuni al lui Melville, ne spune în încheiere Denisa Comănescu.
