„Intercontinental”, de Dan Boldea
Regia: Radu Popescu
Distribuția: Răzvan Ionescu, Adrian Rîmboacă, Andrei Cojanu, Vlad Ciubotaru, Ionuț Ionescu
Cât de importante sunt prieteniile în perioada adolescenței și ce impact pot avea asupra noastră? Poate încurajarea unei imagini a masculinității toxice să dea peste cap în întregime viața unui tânăr tulburat de prejudecățile și preconcepțiile societății din care face parte? Noul spectacol prezentat în premieră pe 3 iulie de teatrul independent Apropo se angajează să încerce a oferi publicului răspunsuri la aceste întrebări complexe și extrem de relevante în prezent.
Spectacolul „Intercontinental”, creat de dramaturgul Dan Boldea, în regia lui Radu Popescu, este o poveste inspirată din întâmplări reale, ce duce publicul de la râsete la lacrimi în doar o oră și douăzeci de minute. Piesa de teatru pornește de la o știre apărută în 2022, legată de un tânăr care s-a aruncat de la etajul douăzeci al hotelului Intercontinental, lăsând în urmă un mesaj vocal în care descria traiul precar, lipsa banilor și sentimentul de marginalizare, care l-au dus la acest gest disperat. Avându-i ca actanți pe Răzvan Ionescu, Adrian Rîmboacă, Andrei Cojanu, Vlad Ciubotaru și Ionuț Ionescu, spectacolul prezintă perspectiva tânărului Marcu și parcursul dificil pe care el l-a avut în liceu, iar apoi în facultate, culminând cu decizia sinuciderii.
Răzvan Ionescu interpretează în mod credibil personajul principal, pe care publicul îl cunoaște odată cu intrarea în camera de cămin, unde este întâmpinat cu răceală de către colegii ce îi impun să se conformeze regulilor prestabilite și să se comporte „ca un bărbat adevărat”. Simțindu-se deja intimidat și descurajat, Marcu încearcă să se adapteze așteptărilor ce vizează masculinitatea toxică și să se integreze, astfel, în grupul nou de prieteni. Cu toate acestea, întrebările continue legate de propria identitate sexuală, dorința de a avea legături emoționale profunde și nevoia de afecțiune îl urmăresc pe personaj, făcându-l să se simtă în permanență un străin, un inadaptat. La acestea se adaugă și lipsa unei relații strânse cu părinții care refuză să îl mai ajute financiar sau să îi ofere suport moral.
Nici celelalte personaje masculine nu sunt, însă, perfect satisfăcute de viețile pe care le duc, confruntându-se și ei cu sentimente de tristețe și singurătate, deși dorința de a păstra un exterior dur îi împiedică să vorbească deschis despre aceste lucruri. Spectacolul înaintează odată cu degradarea stării emoționale a personajului principal, care întrerupe din când în când scenele de dialog pentru a ține publicului monologuri prin care își confesează gândurile ce îl macină. Totodată, secvențele muzicale originale compuse de Adrian Piciorea intervin între momentele tensionate, accentuându-le prin intermediul versurilor atent scrise.
Teatrul Apropo reușește, așadar, să surprindă plăcut publicul din nou, căci spectacolul „Intercontinental” este, din punctul meu de vedere, o producție de succes, ce merită vizionată, deoarece prezintă o problematică de actualitate și invită spectatorii să mediteze asupra efectelor tragice pe care le pot avea marginalizarea și prejudecățile în viața unui tânăr.
Următoareele reprezentații, în curând, la Teatrul Apropo.
