Avem tendinta sa uitam foarte usor cat de greu s-a ajuns la 1 decembrie 1918, ce dezastru a cunoscut Romania in toamna si iarna anului 1916. Pana la 1 decembrie 1918, un miracol, dupa cum recunosteau multi contemporani, Romania a trait 1 decembrie 1916 cand trupele germane intrau in Bucuresti. Am regasit in minunata revista Historia (nr. 11/2010) un document interesant, raportul capitanului englez J.D. Scale care a avut o scurta misiune de observare a frontului romanesc in toamna anului 1916 (Romania Primului Razboi Mondial vazuta de un ofiter britanic– traducere de George Damian).
“Romanii. Cea mai mare parte a acestor doua luni m-a gasit printre taranii romani si sunt sigur ca acestia au constitutia unor soldati excelenti. Nu sunt pretentiosi, muncesc din greu si au o constitutie fizica excelenta iar pentru cei care le cunosc limba este foarte usor sa se inteleaga cu ei.(!) Sunt niste marsaluitori excelenti. Am fost cu generalul Vaitoianu la Campina cand fortele sale s-au retras de la trecatoarea Predeal si i-am vazut trupele dupa un mars de 45 de kilometri fara hrana sau odihna; desi discipina de mars a fost inexistenta, totusi trupele au continuat sa mearga si, dupa cate stiu, au continuat marsul intreaga noapte pana la Ploiesti. Ofiterii sunt nefolositori si dincolo de orice dispret.
Se pare ca niciodata nu sunt alaturi de oamenii lor atunci cand conditiile sunt neplacute. In timpul unei intregi nopti de retragere intre Campina si Ploiesti, cu drumurile blocate de carute si tunuri, am vazut doar doi ofiteri romani atunci cand era nevoie de orice ofiter la indemana. Toata aceasta coloana de 700 de carute, cred ca a fost capturata de germani a doua zi. Orasele mari ca Iasi si Barlad sunt in prezent pline de ofiteri romani imbracati cu fast, pudrati si machiati, care nu fac absolut nimic; unii dintre ei, fara indoiala, sunt in permisie, insa majoritatea absenteaza de la unitatile lor. Cu un astfel de exemplu cu greu pot fi invinovatiti soldatii simpli daca fac si ei acelasi lucru, iar satele sunt pline de soldati romani care nu fac nimic. (…)
Disciplina. Printre romani disciplina de mars este foarte proasta. Transporturile se deplaseaza pe drumuri in orice forma, blocand orice, si nimeni nu pare sa observe acest lucru, decat daca ii este impiedicata propria deplasare. Blocajele sunt numeroase. Carutele, desi sunt incarcate, sunt folosite de ofiteri si trupa. Disciplina asa cum o stim noi abia daca exista. (….) Am calatorit mai multe zile, atat in trenurile romanesti, cat si in cele rusesti de Cruce Rosie (toate fiind instalate in vagoane romanesti) si starea acestora este rea si primitiva (…) Drumurile. De vreme ce caile ferate au fost congestionate, drumurile au trebuit sa preia transportuile armatei ca si miscarea trupelor. In prezent, drumurile se afla intr-o stare de plans; suprafata lor a disparut si in multe locuri s-au transformat in lacuri noroioase ce ascund gauri care distrug carutele iar pe vreme uscata se transforma in dealuri si gauri. Carute stricate sunt vazute adesea, cai morti zac de-a lungul drumurilor si orice tip de transport se misca incet si cu mare dificultate.”
“Romania este o natiune tanara astfel ca patriotismul adanc si raspandit cu greu poate fi una din trasaturile sale nationale si- cea mai nefericita chestiune din toate- si-a inceput viata cu o bogatie pe care a obtinut-o fara nici un efort din partea sa. A intrat in razboi cu ideea de a se imbogati si mai mult, avand privirile atintite catre Transilvania; nu a avut nici o ideea dincolo de Transilvania; nicio idee de lupta pentru o cauza dreapta. Jumatatea din populatia Romaniei, cel putin clasele educate, sunt germanofili. Nn a dorit sa lupte cu Bulgaria si dupa stralucitoare intrare in Transilvania a fost silita sa se retraga permanent, a suferit un colaps ca natiune si, in prezent, este doar o tara populata de un popor care nu mai vrea decat sa vada incheiat un razboi pe care nu l-a dorit.”
Concluzia ofiterului englez: “ toata lumea traieste intr-o stare de haos permanent.”
Multe sunt de comentat pe marginea raportului capitanului britanic. Un lucru este cert, nu poti sa stai cateva saptamani intr-o tara si sa ai pretentia ca ai inteles/ citit o natiune care, mai ales, se afla intr-un moment de cumpana. In plus, victoriile atrag victorii in timp ce infrangerile produc panica, iar retragerile nu prea au fost bine suporatate de nicio mare natiune si ne gandim doar la retragerea Marii Armate a lui Napoleon din Rusia din 1812 la dezastrul francez din mai-iunie 1940 sau de cel german din 1945. Cand te retragi parca nu mai ai chef de nimic si, cu siguranta, nu de razboi. Insa spiritul (dez)organizatoric al romanilor este bine surprins de observatorul britanic.
Ne intrebam daca s-a scris pana acum o lucrare academica (eventual doctorat) despre intendenta la armatele romanesti de-a lungul timpului caci studiind implicarea razboinica a romanilor, cel putin in perioada moderna si contemporana nu poti sa nu constati lipsurile acute suportate dintotdeauna de armatele de tarani romani fie ca luptau la Plevna, inaintau catre Muntii Balcani sau dardaiau la cativa kilometeri de Volga. Evident, o natiune agrara nu aveau cum sa-si sustina tehnologic (cu armament prea sofisticat) armatele care, pana la urma semanau izbitor de mult cu celelalte armate balcanice (cea greaca, cea bulgara, cea sarba etc.)
Sa nu uitam si ca din sumele alocate furniturile de razboi se fura cel putin la fel de mult precum s-a facut din 1989 incoace daca nu mai mult avand in vedere ca alocarile bugetare ale Romaniei dupa 1989 la capitolul militar nu sunt la fel de mari ca cele din perioada interbelica atunci cand spectrul razboiului era acut. Cati bani or fi facut Malaxa si Auschnitt de pe urma acestor comenzi probabil ca nu se va sti niciodata. Capitanul englez constata just ruptura care scurtcicuita poporul roman operand intre taranii soldati pe care-i lauda si subtirea patura citadina care alcatuia corpul ofiteresc, cam lasa si indolenta pentru gustul ofiterului britanic obisnuit ca tocmai gradele superioare sa dea exemplu. Cat de interesanta ar fi o culegere care sa reuneasca impresiile, rapoartele si observatiile unor straini fata de actiunile militare ale romanilor!
8 comments
40 km pe drum de munte in 12 ore fara mancare, doar cu apa de izvor, nu este ceva deosebit pentru un om sanatos(eu am facut asemenae excursii de cateva ori in tinerete). Problema este ca acei soldati aveau echipamentul de razboi , adica vreo 20 kg poate si mai mult in spate (in armata am facut si asemenea „excursie” si a fost groaznic, unii au cazut pe drum).
Pe de alta parte soldatii trebuiau sa fie apti de lupta in orice moment si erau in acea situatie(mars,lipsa de hrana si de igiena) de luni sau ani de zile.
Am avut un vecin care a ajuns pana in Muntii Tatra in ’44 si mi-a povestit multe despre razboiui 2. In mod cert in primul razboi a fost mai greu pentru romanii care au fost in zonele de lupta.
1 Decembrie mai are și alte semnificații în afară de Ziua NaTională a României. La 1 Decembrie 2009 a fost ratificat Tratatul de la Lisabona care este un document esențial în ceea ce privește avansarea procesului de construcție U.E și 1 Decembrie este și Ziua Internațională de Luptă Anti-SIDA. Din nefericre nu prea este loc în mass-media românească de ultimele două semnificații menționate.
Cred ca totusi ziua nationala merita prim-planul. Fiecare stat are una. Este discutabila alegerea acestei date care din nefericire pica foarte prost, la inceput sau in mijlocul ierinii insa vina le apartine strabunicilor nostri care nu au avut bunul simt sa se uneasca naibii in iunie-iulie-august! Si sa nu uitam ca sarbatoarea nationala a romanilor a fost pana in 1947 ziua de 10 mai, o data cel putin la fel d eimportanta pentru romani precum 1 decembrie. Insa nu era bou Iliescu sa reinstituie aceasta data, el, care l-a fugarit pe Regele Mihai atat de mult, cu atat de multa tenacitate? daca-i lua locul, nu?
Intr-adevar sarbatoarea nationala trebuie respectata, mai ales pentru memoria celor ce au luptat pentru o Romanie unitara si libera. Din pacate se pare ca oficialitatile uneori trateaza superficial aceasta problema.Fiica-mea a fost aseara invitata la Ambasada Romaniei din Paris si a ramas dezamagita de organizarea festivitatii la un asemenea organism care ne reprezinta tara in Franta.
Mama mea, care in 1918 locuia la Cluj, imi povestea impresiile dansi la intrarea armatei Romane in Cluj.
Deosebit de similare cu cele din povestea de mai sus.
Un contrast deosebit intre ‘prezentarea’ soldatului cu cea a ofiterului Roman.
Nu se astepta nimeni ca cele doua clase sociale sa se prezinte identic insa ofiterul Roman ‘in parada’ excela in a oferi un contrast deosebit fata de soldatul de rand: pomadat,elegant si in general contrastand cu saracia prezentari soldatului de rand,murdar,nebarbierit,cu unuforma intr-o stare jalnica…
Ref. coruptia din sociatatea Romaneasca: bineinteles ca nu a fost o inventie recenta…
Probabil cel mai cunoscut scandal in materie a fost scandalul ‘Skoda’.Deasemenea (se zice) ca regele Carol II,care a avut o obsesie mai ales cu ‘prezentarea’ armatei Romane, ar fi profitat din plin de pe urma ‘generozitati’ celor care doreau sa devina furnizori ai armatei Romane.
Malaxa si Auschnit erau deja industriasi bine stabiliti,deci furturile lor erau trecute la capitolul ‘profit’.Ceilalti furnizori ceva mai mici furau..malaxa si Auschnit profitau..
Coruptia aceasta s-a transformat untr-un act criminal,aducand armata Romana intr-o stare de complect colaps atat in ww1 cat si in ww2.
Atat inainte de 23 August 1944,luptand alaturi de nazisti cat si dupa 23 August,1944,nivelul de inzestrare tehnica si materiala a armatei romane era atat de deficitar incat generalul Lascar – unul dintre putini ofiteri Romani din timpul ww2 ‘laudat’ atat de rusi cat si de Paulus (si mentinut in armata Romana dupa 23.8.1944) a refuzat implicarea corpului VI de armata Roman de la cotul Donului pe motiv de lipsa totala de armament,amunitie si moral.Nu intamplator ofensiva armatei sovietice de la Stalingrad a inceput exact in zona in care se afla armata Romana,ofensiva care a initiat succesul intregi operati a armatei sovietice de la Cotul Donului.
Da, aveti dreptate in ceea ce spuneti insa toate acestea nu ma vor face niciodata sa nu am o mare admiratie, un deosebit respect pentru toti cei care au patimit, cu armament sau fara, pentru toti unchii si bunicii mei care au luptat cum au putut, cu entuziasm sau fara, in aceste razboaie. Acei oameni ne sunt mult superior noua, celor care nu sacrificam aboslut nimic pentru Romania si asteptam sa ni se livreze direct la nasuc tot confortul de pe lume. Pacat de ceea ce s-a ales de Romania lor, a celor care au luptat pentru ea (cu toate ca daca stai sa te gandesti drept, nu cred sa mai fi avut vreodata in istorie un traseu mai linistit- am putea chiar desfiinta armata..)
Doar o mica adugare la capitolul ‘relatiile Romaniei cu Bulgaria de dinaintea ww1;
bineinteles ca dupa razboaiele Balcanice in urma carora Bulgaria a fost ciopartita de catre Romania si Iugoslavia,relatiile intre aceste tati balcanice ,mai ales intre Romania si Bulgaria,au fost deosebit de proaste.
La aceasta s-au adugat si antipatiile personale dintre regi Romaniei si Bulgariei care nunumai ca erau,bineinteles, veri insa purtau si acelasi prenume: ferdinand.
Ferdinadul Bulgaresc era poreclit ‘grasu’ din cauza ca…era gras.
Alianta Bulgariei cu Puterile Centrale,un act cel putin curios nunumai deaorece Antanta avea ca aliat esential Rusia insa si deoarece Bulgaria a fost singura natiune de relgie ortodoxa aluturi de Austro-Ungaria,Germania insa mai ales din cauza prezentei Turciei ca aliat al Bulgariei care a fost una dintre ultimele care sa-si fi obtinut independenta din partea Turciei.
Tot la fel de adevarat a fost si realitatea ca de indata ce Bulgaria a devenit indpendenta,restul tarilor vecina au atacat-o cu scopul de a obtine cat mai multe teriitori revendicate de amarata de Bulgarie…
Si cu toate ca Bulgarii si Turci au fost aliati in ww1, Bulgaria la randul sau a luat masuri drastice impotriva populatie turcesti locale.
Limba turca a fost pur si simplu interzisa in Bulgaria in orice tranzactie or forma legala si cu toate ca in multe locatilati din Cadrilater numarul de minarete depasau numarul biusericilor ortodoxe,turcilor locali li s-au negat cele mai simple drepturi etnice chiar si in timpul erei comuniste….
Ceea ce ma deranjeaza totusi la felul nostru de a serba ziua asta este faptul ca de obicei de rezuma la partea grea, de parastas. Se depun coroane pe muzica inregistrata si se sta in fata televizorului spre a se urmari imbecilitati (PRO TV a excelat in a prezenta in aceasta zi numai aspecte ale genialitatii si reusitei unor romani dand dovada de o ipocrizie maxima avand in vedere ca in timpul anului prezinta mai ales catastrofele, crimele, accidentele). Cand s-ar putea organiza competitii sportive in sali, expozitii de arta, regale cinematografice adica, pana la urma, cei care s-au sacrificat au facut-o si ca noi sa ne bucuram de aceasta zi.