Primul eveniment la care am participat în cadrul festivalului FILIT 2019 a avut loc la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi, o întâlnire a Clubului Logos, având ca moderator pe Serinella Zara. Scriitorii invitați, Faruk Šehić și Kim Leine, au răspuns întrebărilor tinerilor din sală și au oferit amănunte inedite din istoria lor personală, experiența de scriitor, procesul pe care elaborarea unei cărți îl presupune și multe altele.
Faruk Šehić s-a remarcat prin poveștile sale legate de copilăria în Iugoslavia sau de studiile de medicină veterinară, dar și prin discuții despre efectele destrămării statului, amplificate de experiența războiului și despre cum legătura strânsă cu natura l-a influențat în literatură. Romanul său tradus în română, „Cartea râului Una”, poate fi considerat un atlas al faunei și al plantelor, în care râul este personaj principal. Acesta ne-a relatat cum, copil fiind, își spăla mâinile în râul ce trecea prin orașul său, motiv pentru care acum, din perspectiva scriitorului, acest gest reprezintă un ritual care a consolidat „legătura literară cu apa”. De asemenea, pentru Faruk Šehić, experiența războiului a fost una marcantă, o traumă care nu poate fi îndepărtată, nici din punct de vedere individual, nici colectiv. Popoarele care au făcut parte din fosta Iugoslavie încă suportă efectele acelui război care îi urmărește ca o umbră: conflictele dintre minorități, demagogia politicienilor, criminalii de război rămași nepedepsiți… Aceste nelegiuiri trezesc frustrări, iar scriitorul ne-a mărturisit cum imortalitatea naturii, în contrast cu aceste catastrofe, i-a schimbat perspectiva asupra vieții.
„Destinul meu este destinul a 10.000 de oameni care au fost în război. Nu pot uita asta. [ … ] Când ai o traumă, uitarea nu e o soluție.”
Al doilea scriitor invitat în cadrul întâlnirii clubului Logos a fost Kim Leine, o personalitate, în opinia mea, care a contrabalansat oarecum această discuție. Între el și Faruk există câteva similitudini, precum studiile în medicină, copilăria tumultoasă și rolul literaturii și scrisului în viață. Acesta a povestit despre necesitatea răului în viață, care ne călește și ne determină să ne purificăm lăuntric. Pentru el, scrisul a avut acest rol cathartic, prin care a scăpat de conflictele anterioare din viața sa.
„Mi-am exorcizat demonii în prima carte, dar încă îi am în buzunar. Înainte, ei mă controlau pe mine, acum eu îi controlez. ”
În „Profeții din Fiordul Veșniciei”, Kim Leine și-a dorit să observe în amănunt umanitatea în condiții extreme, dat fiind faptul că acțiunea se petrece în Groenlanda secolului al XVIII-lea, pe care scriitorul a caracterizat-o drept întunecată, periculoasă, „o Africă a Danemarcei”. De asemenea, acesta amintește de conceptul de „cold eye”, adică impasibilitatea scriitorului față de ceea ce scrie. Această detașare presupune un transfer al emoțiilor, de la scriitor la cititor, el însuși afirmând: „Cu cât scrii mai detașat, cu atât cititorul va fi mai șocat”. Reperul pe care îl are, ca scriitor, Kim Leine este Anton Cehov, datorită formației medicale comune, iar cartea de căpătâi a lui Kim Leine aparține tot unui clasic rus, aceasta fiind „Război și pace” de Tolstoi.
„Viața nu se mișcă în cerc, ci în spirală.”
„Întâlnirile clubului Logos”
Invitați: Kim Leine, Faruk Šehić
Moderatoare: Serinella Zara
