Prin blogosfera cinefila (7 – 13 mai 2012)

-Daca luna trecuta a fost nebunia cu The Hunger Games, despre care am scris si noi, acum a venit nebunia cu The Avengers. Iata ce scrie Marian pe FilmSinopsis.ro despre acest film, pe care l-a notat cu 8: „Per ansamblu, The Avengers e un film de acţiune extrem de reuşit, un spectacol de clasă pentru fanii genului action sf.  Timp de două ore şi vreo 20 de minute, stai frumos în scaun, te minunezi şi uiţi complet de ceasul de pe mână care în mod firesc ar atârna greu la un astfel de film. Despre originalitate nu vă spun multe (menţionez doar The League of Extraordinary Gentelmen), intriga e dezvoltată frumos şi la final toată lumea e mulţumită. Unii s-au distrat pe cinste, iar alţii mai cârcotaşi ca mine au râs frumos la poantele personajelor, au chicotit la stereotipii şi la final au zis Dark Knight Rises will be better.”

–Sunt incantat cand vad recomandate pe blogurile mele favorite filme clasice. De data aceasta, tot pe FilmSinopsis.ro, descoperim Detective Story, un film din 1951, cu Kirk Douglas si Eleanor Parker in rolurile principale: „Detective Story este un film despre moralitate, despre cât de subţire e graniţa dintre cei cinstiţi şi infractori. E un portret al vieţii de zi cu zi într-o secţie de poliţie, o caracterizare generală a celor care ajung în acest loc. Filmul lui William Wyler intră la categoria one room movie, lucru datorat camerei de filmat, iar povestea e prezentată din nou aproape ca o piesă de teatru. Avem o scenă – secţia de poliţie, avem recuzita (echipamentele polițiștilor, costumele, etc.), două-trei încăperi, dar numai două prezentate publicului şi personajele.”

-Bogdan de la Blogul cu filme ne prezinta „Once Upon a Time in Anatolia„, o reintoarcere in prim-plan a regizorului turc Nuri Bilge Ceylan: „Prin ultimul său film, Ceylan se întoarce la dragostea lui veche, Turcia rurală, după ce s-a pierdut prin vrejurile urbane ale Istanbulului. E un pariu cu sine: acela de a mânui cu bine un film ”cu buget mare”, filmat în locații deschise, după ce, în ”Uzak” de exemplu, a scrijelit pereții apartamentului personal. Un film noir amestecat cu un road movie (să îi spunem ”mai special”), la capătul căruia nu doar un cadavru este dezgropat, ci amintiri ale devenirii. Iar drumul presărat cu amintiri spre găsirea certitudinii nu se termină, pare să ne spună Ceylan, niciodată.”

-Pe blogul „Un film pe zi”, o alta capodopera: The Graduate (1967), un film exceptional cu Dustin Hoffman: „Deși în aparență filmul e o comedie despre un tânăr absolvent prins într-un triunghi amoros interzis, regia lui Nichols și talentul lui Dustin Hoffman spun povestea unei generații dezorientate, a unor tineri cu aptitudini care nu știu încotro să se îndrepte. The Graduate e diploma de absolvire cu care tinerii din perioada hippie care au ales să termine o facultate sunt aruncați într-o lume fără repere. Chiar și când ți-ai găsit femeia pe care o iubești și pleci cu ea la drum, zâmbetul îți piere, înfricoșat de un viitor necunoscut și nesigur.”

–Înainte ca Adina să mearga la Festivalul de la Cannes (succes, Adina!), ne-a readus aminte de capodopera lui Alain Resnais, Anul trecut, la Marienbad: „Anul trecut, la Marienbad e o poveste de dragoste incertă, în care el şi ea împărtășesc amintiri contradictorii. În cea mai mare parte a filmului, el monologhează încercând să o convingă pe ea că există ceva petrecut ”anul trecut, la Marienbad” care îi leagă. Iar ea neagă în permanenţă, dar în acelaşi timp pare să îl stârnească, să se lase sedusă. Dar povestea rezumată în două fraze e prea puţin importantă. Filmul lui Resnais e despre caracterul selectiv si capricios al memoriei. Pasaje din trecut sunt reluate mereu sub altă formă – fiecare îşi aminteşte altceva.”