-Cei din generatia mea de cinefili – sa le zicem mai maturi, isi amintesc fara indoiala filmul ‘Actorul si Salbaticii’ regizat de Manole Marcus, unul dintre cele mai mari roluri pe ecran ale lui Toma Caragiu, actorul de exceptie care a pierit in cutremurul de la 4 martie 1977. Stelian Tanase a revazut si reconsiderat acest film si in special scenariul scris de Titus Popovici: ‘„Actorul și sălbaticii „este un film care falsifică istoria cu bună știință. Titus Popovici nu era un om neinformat, avea pasiunea istoriei dar avea și cinismul și oportunismul necesar ca să se joace „de-a trecutul”. Lumea căsca gura la jocul magistral al lui Caragiu fără să observe că era intoxicată. Propaganda oficială practicată prin Scînteia, radio, si TVR nu erau nici pe departe atît de eficiente cum era un asemenea film bazat pe popularitatea actorilor și care umpleau sălile.’
-Angela de la ‘CineAmator’ a vazut ‘Steve Jobs’ a lui Danny Boyle: ‘Abordarea artistica pentru portretizarea fondatorului Apple are ca rezultat o umanizare a caracterului protagonistului, pana la final slabit de ratiune si cu deziluzii si regrete (vezi discutia despre cantec). Cu o tensiune dinamica, valabila, filmul nu se preocupa sa faca personaje model, ci dimpotriva. Ii iese de minune sa instrumenteze conflictele si sa faca dintr-o drama derivata din incapatanare, o reusita, oricum ai privi-o. Mai ales cand defectele protagonistilor sunt principala grija.’
-Adrian G. Romila de la LaPunkt a vazut ‘In inima marii’ ecranizarea unei carti care descrie drama reala care l-a inspirat pe Melville in scrieea lui ‘Moby Dick’, film regizat de Ron Howard: ‘Adaptarea cinematografică a docu-dramei lui Philbrick a vrut să surprindă în imagini toată carnația evenimentului și să ne confrunte cu detaliile semnificative care au însoțit lupta dintre omul ambițios, imprevizibilitatea oceanului și demonicul monstru marin: dedesubturi ale comerțului cu ulei de balenă, în Nantucket; tensiunea dintre căpitan și secund; acțiunea plină de adrenalină a harponării și a urmării prăzii, în largul mării; mizerabila treabă a căsăpirii unei balene și a topirii grăsimii, în cuptorul de pe vas; anduranța zilelor de plutire în derivă, după scufundarea corabiei. Subțirimea scenariului, tipologia destul de convențională și condensarea extremă a secvențelor n-au lăsat prea mult loc unei pătrunderi adânci ”în inima mării”.’
-La Pseudokinematikos am gasit o cronica a filmului lui Cristi Puiu ‘Aurora’: ‘Există, undeva la nivelul n de lectură al acestui dificil și complex film, o stare bine definită, ce nu admite compromisuri, de „iubire ce nu se poate tăia cu cuțitul” (Constantn Noica). Fără să fie câtuși de puțin moralist, Cristi Puiu îmi pare că a filmat Aurora mai ales din nevoia de a găsi o expresie – profund cinematografică – pentru toate interogațiile și reflexiile sale cu privire la familie și copii într-o lume atomizată și din ce în ce mai înnebunitoare, în care tocmai valorile familiale sunt și cele mai vulnerabile. Adevărata crimă din filmul lui Puiu este însă „tăierea cu cuțitul” – în sens metafizic – a unei relații de familie ce se voia inițial proiectată în veșnicie. ‘
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Babysitting 2” (2015)
