–Bogdan de la MindPorn scrie in aceasta saptamana despre un film romanesc, „De ce trag clopotele, Mitica?„: „În film se regăsesc numeroase scene şi elemente specifice carnavalescului, ele intră încă de la început sub direcţia regizorului, totul fiind o parodie atent construită, voită a avea rezonanţe politice contemporane, farsa carnavalului fiind de fapt farsa per total a filmului realizată autorităţilor vremii, astfel încât interzicerea filmului nu-i de mirare în condiţiile date.”
-Bogdan de la Emmerdeur.ro ataca un subiect sensibil, economic, dar care are implicatii importante si in lumea cinematografiei europene: acordul de liber-schimb de marfuri si servicii. Iata care sunt implicatiile: „apare o problemă, pe care o sumedenie de asociaţii din zona cinematografiei din Vest au sesizat-o (nu şi la noi, însă): bunurile culturale sunt trecute drept mărfuri, şi prin urmare, intră sub incidenţa Tratatului de liber-schimb. În zona filmului, Uniunea Europeană reprezintă o piaţă de aproape 1 miliard de bilete vândute (cu Franţa susţinând aproape 30% din vânzări) şi cam 3 miliarde de euro pe an investiţi în producţia de film. Acest tablou s-ar putea schimba. Principiile Noului Tratat intră în conflict cu orice formă de susţinere a unui case de producţie, de exemplu, în raport cu un competitor non-UE (S.U.A.). Cu alte cuvinte, nu poţi ajuta un producător european, oferindu-i linii de finanţare fie comunitare (vezi programul MEDIA), fie naţionale (prin CNC-urile naţionale sau Institutele Culturale) pentru că, teoretic, îi oferi un avantaj financiar în faţa unuia american, care se auto-susţine şi nu primeşte nici un cent din fonduri publice.” Continuarea pe blogul lui Bogdan.
-Despre Il Divo, filmul lui Paolo Sorrentino, scrie Cinesseur pe blogul sau: ”Il divo, în schimb, e ceea ce îndeobşte putem numi operă de maturitate. Una pe care Sorrentino o armează cu o şi mai accentuată retorică vizuală tocmai pentru a susţine precizia reconstrucţiei şi bogăţia informaţiilor istorice (reflexie a unei realităţi căreia a ştiut să-i rămână fidel). Din furnicarul de sateliţi conjuncturali care au gravitat în jurul celui care a făcut şi desfăcut noduri gordiene sau noduri pescăreşti, regizorul, scenarist totodată, a extras figurile care au influenţat evoluţia lucrurilor (amici şi inamici din partid sau din afara lui). Dincolo de fapte şi retranscrierea lor cvasiobiectivă, Sorrentino marşează pe clar-obscurul personajului, lăsând astfel spaţiu interpretării personale (colective?). De acord, a construi un personaj din muchii nu mai e demult o formulă scenaristică originală, însă folosită cu destoinicie îşi dovedeşte de fiecare dată eficienţa. Aşa se întâmplă şi în Il Divo, unde alegerea cineastului nu e dictată doar de bunul simţ, ci şi de materia primă cu care lucrează (noianul de evenimente sau întâmplări în care Andreotti fie a fost direct implicat, fie a fost doar martor, ipostază de care se prevalează permanent în nenumăratele audieri în care este citat).”
(Jovi)
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”Dans la maison”(2012)
-”Halt auf freier Strecke” (2011) – Oprit din drum
–”The Big Wedding” (2013)
–”Hummingbird” (2013)
–”Star Trek Into Darkness” (2013)
