-Prin liceu, în nebunia aia de liberalizare a pieței de televiziune, am fost cu toții înnebuniți de anumite filme, de anumite seriale. Printre ele, era și Dosarele X, pe care l-am urmărit cu plăcere și cu abnegație, până a cam dispărut din vizor, apoi de pe micile ecrane. Acum, producătorii s-au gândit să mai facă o miniserie, probabil aveau nevoie de ceva bani. Despre aceasta, scrie Aron Biro pe blogul său: ”Acest minisezon e alcatuit din fix 6 episoade, dintre care primul si ultimul au legatura cu restul serialului iar cele din mijloc sunt facute la misto. Singura chestie care mi-a placut e un fel de reverse psychology al scenaristilor, prin care acestia incearca sa ne convinga ca adevarata conspiratzie a fost sa-l convinga pe Mulder ca exista o conspiratzie legata de extraterestri, ca sa-l tzina ocupat si sa nu fie atent la ce se intampla cu adevarat pe la DNA/SRI/FBI/etc., deci creca e important totusi sa fim atentzi la serialul asta.”
–Pe IstoriaFilmului.ro, un articol semnat de Alexandra Para despre CGI, ”noul bete noire al Hollywood-ului”, partea a doua: ”Un alt regizor care preferă să folosească orice altă tehnică în locul CGI-ului este Quentin Tarantino care, în The Hateful Eight (2015), şi-a ţinut actorii la –30 de grade, pentru ca aburii respiraţiei lor să arate realist. Dacă cei mai mulţi dintre regizori ar folosi CGI-ul pentru a face set-ul să pară îngheţat, Tarantino s-a încăpăţânat să îşi ţină actorii la temperaturi groaznice chiar şi în timpul pauzelor, pentru ca aceştia să nu iasă din personaj… Însă echipa de filmare şi actorii din The Hateful Eight se pot considera norocoşi pe lângă cu cei care au lucrat la ultimul film al lui Alejandro Iñárritu, The Revenant (2015). Dacă, pentru Birdman, Iñárritu s-a bazat în mare parte pe computere pentru a genera imagini în jurul personajului lui Michael Keaton, The Revenant a fost filmat în Alberta şi în sudul Argentinei, pentru a conserva cât mai bine viziunea lui Iñárritu – unul dintre membrii echipe de filmare a descris condiţiile de filmare ca „iadul pe pământ”.”
–Filmul care mi-a atras atenția de pe CeFilmeVad a fost Elizabethtown, un film ce mi-a plăcut și mie acum ceva ani. Recenzia este semnată de Oanasimaicum (?): ”Elizabethtown este un alt fel de film motivațional, pentru că prezintă încurcăturile în care fie ne vârâm singuri, fie ne vâră evenimentele, în exact aceleași nuanțe ca cele din viața reală: unele gri-albastrui, altele roz-pastel, iar altele de-a dreptul … monocrome:) Pentru că sugerează discret că dragostea este în firea omului, oricât s-ar strădui uneori acesta să nu o recunoască ori să o ignore. Pentru că arată că oricât de sus ai fi, poți cădea oricând, chiar și de pe un munte de bani:)”
-Dan Becerescu merge si el la TIFF si ne ofera un articol anticipativ cu ce va vedea la Cluj: ”Duminica. Daca am stat si la Bolgen atunci voi incepe ziua cinematografica abia la 14:00. Daca nu, la 11:30 merg sa vad filmul lituanianului Sharunas Bartas Freedom. De la 14:00 merg la Welcome to Norway – cred ca singurul accent comic de anul asta pentru mine – si Wolfpack – un documentar care-mi tot apare pe radar si pe care-l voi bifa in sfarsit cu aceasta ocazie. Ambele sunt la Casa Studentilor – lucru enervant pentru mine din cauza scaunelor incomode si a distantei prea mici intre randuri. Apoi o poveste cu frati si droguri din Orientul Mijlociu, din sectiunea Focus Liban, tradus in engleza cu Very Big Shot. Ma intorc la Studenti cu viteza luminii, am la dispozitie doar un sfert de ora intre filme, pentru Neon Bull un road movie brazilian cu vacari cu veleitati de designeri vestimentari. Si iarasi cu viteza luminii, tot cam un sfert de ora am la dispozitie, aterizez la Florin Piersic si inchid TIFF-ul meu cu Anomalisa – unul din must see-urile cu care ramasesem dator.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Chanto tsutaeru” (2009)
