-Este timpul topurilor de sfarsit de an. Unul dintre acestea – Cele mai bune filme straine ale anului – il gasim pe ZiarulMetropolis.ro si este semnat de Ionut Mares: ”Cel mai îndrăzneţ film ajuns pe marile ecrane din România în 2013 este din… 2011 – „Calul din Torino“, în regia marelui cineast maghiar Bela Tarr. Topul anului este dominat de filme care au trecut pe la Cannes şi care atrag mai uşor interesul distribuitorilor şi al cinefililor. Distribuţia inconsistentă a filmelor de autor în România a făcut ca în acest an sălile de cinema să găzduiască, de exemplu, lungmetraje de la trei ediţii diferite ale Festivalului de la Cannes (2011, 2012, 2013), între care şi două producţii premiate cu Palme d’Or („Amour“, de Michael Haneke, şi „La vie d’Adele“, de Abdellatif Kechiche).”
-Un alt top interesant este cel gazduit de Filmreporter.ro, cu ”Cele mai bune filme din 2013. Topurile criticilor români”. Semnează, printre alții, Andrei Gorzo, Iulia Blaga, Irina Trocan, Lucian Maier, Cinesseur, Ionuț Mareș: ”Inside Llewyn Davis, al fraţilor Coen, Heli, Amour, La vie d’ Adèle, Spring Breakers şi noul film al lui Corneliu Porumboiu sunt câteva dintre titlurile care se regăsesc în topurile personale ale criticilor şi jurnaliştilor români pe care Filmreporter.ro le reuneşte pentru al patrulea an. Lista cronicarilor care ne-au oferit clasamentele lor pe anul 2013 va fi actualizată în zilele următoare. Ierarhiile au fost întocmite de fiecare critic după propriile criterii.”
-Victor de la Poison Whisky scrie despre cele mai proaste 10 filme vazute in 2013. Printre ele, Elysium (nu sunt de acord cu includerea lui aici, dar fiecare cu părerea lui): ”Elysium (Neill Blomkamp) – nu mi-a plăcut mie ”District 9” foarte mult, dar cred că erau multe lucruri de admirat în acel prim film al lui Blomkamp. Care parcă nu a păstrat nimic din ceea ce a asigurat succesul acelui film, în afară de așa-zisa alegorie politică, la fel de transparentă (și la fel de subțire). ”Elysium” este un SF lipsit de imaginație,dar compensează prin bugetul considerabil și prin pretenția de a fi important.”
(Jovi)
-Doina Giurgiu scrie la liternet.ro despre documentarul Valea Plângerii, realizat de Mihai Andrei Leaha, Andrei Crişan şi IuliaHossu: ‘În 10 decembrie 2013 a avut loc premiera clujeană a filmului documentar Valea Plângerii, în fapt a doua premieră, după cea internaţională, din octombrie 2013, de la Astra Film Fest 2013, festivalul unde filmul a primit Premiul pentru imagine, în competiţia România, pentru „imaginile răvăşitoare şi experienţa emoţionantă”. Valea Plângerii, filmul lui Mihai Andrei Leaha, al lui Andrei Crişan şi al Iuliei Hossu, nu e genul de film la finalul căruia să simţi nevoia de a comenta tehnici regizorale şi de a compara teorii antropologice. Pentru că nu e un film uşor. Te lasă încremenit şi cu senzaţia că tristeţea care a coborât peste tine e la fel de grea ca pământul de deasupra unui sicriu şi complet surdă şi opacă la viaţa care forfoteşte dincolo de uşa sălii de cinema.’
-Dan Alexe a vaxut ‘
‘ si scrie despre el pe al sau FleaMarket: ‘O comedie politică franceză inexportabilă… Incă un film despre care spun că nu merită pierdute două ore din viață decât pentru cine vrea să studieze jocul halucinant al unuia din cei mai mari actori francezi contemporani : Niels Arestrup, care face un rol secundar -șeful de cabinet al ministrului-, dar care dă coerență filmului și îl salvează o vreme pînă când nici el nu îl mai poate scoate din torpoare și verbiage.’
–La ‘Marele Ecran’ am gasit o comparatie intre doua filme interesante ‘Oh Boy’ si ‘La grande bellezza’: ‘Oh Boy şi La grande bellezza folosesc amândouă câte un decor urban european pentru a schiţa o poveste despre singurătate, neadaptare şi un fel angst latent. În ambele evoluează câte un personaj care duce o viaţă pusă în mişcare de hedonism, e visător, boem şi vânător de plăceri pasagere, dar cu toate astea nu reuşeşte să îşi găsească locul. În ambele filme se simte izul amărui al depresiei şi al decăderii, şi o relaţie ambivalentă cu trecutul. Ambii regizori privesc oraşul cu ochii foarte larg deschişi, cu toate simţurile concentrate pentru a-i surprinde respiraţia. ‘
-La ora bilanturilor, cinesseur ne prezinta cele cinci deziluzii cinematografice ale sale in anul care se incheie. Pe una (‘Gravity’) o impartasim, iata motivele de deziluzie cu ‘L’Ecume des Jours’ pe care eu nu l-am vazut inca: ‘Cartea lui Vian e un acid trip (ştii la ce mă refer, deoarece ai avut parte de destule). Nu te-apuci de ea dacă n-ai aparatul necesar pentru a o adapta. Dacă te consolează cumva, află că eu cred că nu va putea fi niciodată transpusă decent pe ecran. Mai cuminte ar fi să-ţi vezi de trip-urile genial brodate de propria minte, fiindcă acelea ieşeau incomparabil mai bine. Şi cum a trecut mult timp de la atingerea acelei culmi fără a te mai apropia de ea vreodată, riscul de a fi încadrat la capitolul one hit wonder e considerabil. Şi-ar fi păcat! Cu simpatie. Încă.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”Miracle on 34th Street” (1947)
–”12 Years a Slave” (2013)
–”47 Ronin” (2013)
–”Frozen” (2013)
–”Black Christmas” (1974)
–”Arthur Christmas” (2011)
