-Printre corespondentele de la TIFF de pe blogul Marele Ecran, selectam un articol din ziua a doua, semnat de Razvan Baloi: ”Desertul zilei a fost Calvary (Irlanda, Marea Britanie), care are toate elementele unui film memorabil. Brendan Gleeson, Chris O’Dowd, Aiden Gillen (Littlefinger din „Game of Thrones”) și Kelly Reilly sunt foarte credibili în pielea unor locuitori ai unui orășel de provincie irlandez. Prin structura acțiunii filmului, regizorul John Michael McDonagh amintește un pic de Tarantino. Pe scurt, într-o duminică, la confesional, cineva îl amenință pe preotul catolic din oraș că mai are doar 7 zile de trăit, iminenta execuție nefiind motivată personal, ci mai degrabă un simbol al suferinței sale din vremea copilăriei. Urmează capitolele Luni, Marți, etc. care pe rând te fac să-i îndrăgești pe preot și pe fiica acestuia (da, preotul are o fiică de dinaintea chemării spre biserică – probabil in Irlanda un lucru nu atât de neobișnuit), care aduc în prim plan toate personajele din comunitate și care te fac să tresalți Duminică și să exclami: Ăsta da film european!”
–Marian de la FilmSinopsis scrie despre ”Stockholm”, câștigătorul TIFF 2014: „În urmă cu doi ani, Trofeul Transilvania era câștigat de filmul Oslo, 31 August. Doi ani mai târziu premiul cel mare este câștigat de Stockholm, o producție spaniolă deosebită, un film pe care l-am vizionat în prezența regizorului și a actorului principal, cu sala plină. Stockholm e un indie spaniol, filmat în 12 zile, cu un buget restrâns, pentru că nimeni nu a vrut să sprijine acest proiect. Povestea are în prima sa parte elemente împrumutate din Lost in Translation sau din Before Sunset, astfel că la un moment dat ești tentat să te întrebi dacă elementele de originalitate se mai regăsesc pe undeva. Apoi, după vreo 60 de minute de plimbări romantice printr-un oraș spaniol, totul se schimbă. Brusc, Stockholm se transformă în ceva inedit, ceva care să fie plăcut și de cei dornici să vadă ce se întâmplă cu povestea după ce personajul principal și-a atins obiectivul. E un fel de ”after the Happy Ending” care te face să zâmbești și să te întristezi în același timp.”
-Angela de la Cineamator.ro scrie un nou articol special, despre ”Simboluri și teme în filme: Arbori”. Unul dintre filmele prezentate este, normal, The Tree of Life: ”“Where were you when I laid the foundations of the Earth…When the morning stars sang together?” Trebuie sa vedeti filmul pentru a intelege citatul. Cert este ca Terrence Malick a reusit ca prin drama experimentala sa faca dintr-un banal copac, un suport pentru conexiuni intre povesti, timpi si oameni, cum rar se poate materializa in vreun film. Un batran memoreaza copilaria sa, intercaland amintirile sale cu imagini create despre originile lumii.”
-Dan Becerescu scrie pe blogul sau despre cele mai bune ”5 filme ale razbunarii”. Pe locul 1, undeva normal (parerea mea), Kill Bill: ”Motivul alegerii: Tarantino e DJ-ul cinematografului zilelor noastre, iar saga lui de 4 ore (motiv pentru care a fost separata in 2 volume), Kill Bill, e magnum opus. Mixeaza genuri diferite, trimite la categorii de filme iesite din uz si, in acelasi timp, isi trage seva din forme artistice postmoderne, adauga motive si teme din lumi diferite, potriveste abil momente de filozofie cu carnagii debusolante si parodie. Efect garantat.” Dovada că articolele interesante sunt promovate chiar dacă autorul a scris despre mine că mi-ar trebui câteva ore de terapie, doar pentru că sunt fanul ”mai ciudat” al unei sportive în vogă.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Maleficent” (2014)
–”Edge of Tomorrow” (2014)
–”A Million Ways to Die in the West” (2014)
