Invitata cu nr. 37 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Simona Goșu.
Simona Goșu s-a născut pe 9 iunie 1976, în București, este traducătoare. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine în cadrul Universității din București și a făcut un masterat de lingvistică aplicată și predarea limbii engleze. A urmat cursul de creative writing susținut de Florin Iaru și Marius Chivu și a fost selectată în programul de mentorat „Prima Carte” organizat de Fundația Friends for Friends. A publicat proză scurtă în revistele Iocan, Familia, Steaua, pe revistadepovestiri.ro și în Antologia Kiwi. În 2020, a debutat cu volumul de povestiri Fragil (editura Polirom), distins cu premiul revistei „Observator cultural” pentru Debut, ediția 2021, Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, Filit, 2021, Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2021, la secțiunea Debut-Proză și nominalizat la Premiul Național de proză „Ziarul de Iași”, ediția 2021 și la Premiile Uniunii Scriitorilor din România.
– Este pasionată de călătorii scriitoarea Simona Goșu?
Nu aș spune că sunt chiar o pasiune, dar toate călătoriile au fost o mare bucurie, mai puțin cele în care se îmbolnăveau copiii :). Iubesc călătoriile active, cu mișcare, plimbări lungi, pe jos sau cu bicicleta, în locuri neaglomerate, mai puțin vizitate. Prefer muntele litoralului. Mă bucur și de orașele mari, unde ne facem traseu în funcție de muzee, librării sau case memoriale. Îmi amintesc cu drag de Casa lui Ernest Hemingway, devenită muzeu, din Key West, sau de Casa Memorială Keats-Shelley, din Roma.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitoarea Simona Goșu?
Călătoria perfectă este pe bicicletă, cu piste speciale, cât mai puțin printre mașini, pe vreme răcoroasă, fără ploaie. E cea mai relaxantă, liniștitoare vacanță, mă ajută să-mi limpezesc gândurile, ideile.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Turul pe bicicletă, de șase zile, în jurul lacului Konstanz, când am descoperit catedrale, muzee, grădini, parcuri, sate sau orășele din Germania, Elveția și Austria, am întâlnit localnici. Vreo două zile din traseu am pedalat cu ochii la zepelinele de deasupra, dacă nu mă înșel în Friedrichshafen. Am trecut și prin Bregenz, unde se ține Festivalul de muzică Bregenz – am avut norocul să vedem scena aceea plutitoare, construită pe lac. Ca și pe schiuri, cu bicicleta ești mai aproape de natură, ajungi în locuri mai ferite, mai liniștite.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Simona Goșu?
M-au încântat romanele lui Daniel Defoe („Robinson Crusoe”) și Jonathan Swift („Călătoriile lui Gulliver”). M-am bucurat când am avut ocazia să traduc „Gulliver’s Travels”, repovestită de Jonathan Coe. M-a emoționat și călătoria Lizucăi, împreună cu Patrocle, pe drumul acela plin de peripeții către casa bunicilor. Deci, și „Dumbrava minunată”, de Mihail Sadoveanu.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitoarei Simona Goșu?
Nu aș spune că sunt o cititoare a genului. Aș aminti aici volumul lui Peter Matthiessen, „Leopardul de zăpadă”, pe care l-am citit și mi-a rămas în minte, deși nu e o carte de călătorie, mai degrabă un jurnal.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu, însă când citeam tetralogia napolitană a Elenei Ferrante, s-a nimerit să ne petrecem vacanța chiar în regiunea aceea a Italiei. Vedeam copii desculți alergând pe străzile din Napoli și mi-i imaginam cum primesc pedeapsă de la părinți să umple cannoli cu ricotta, la fel ca în carte. Am citit de curând romanele Donatellei Di Pietrantonio, o excelentă povestitoare, și mi-ar plăcea să mă plimb prin Pescara, prin Borgo Sud.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
All That Man Is, de David Szalay, o carte la care mă întorc adesea. Oricare din cărțile lui Alice Munro și ale Adrianei Bittel, ale lui Mircea Cărtărescu, Ian McEwan, Elisabeth Strout, Philip Roth sau Anne Tyler, ale Emmei Donoghue, Maggie O’Farrell, Rachel Kusk, multe, multe :).
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Nu îmi dau seama. Să vedem ce urmează :).
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar
În Italia. Literar, sper să cuprind toate cărțile de pe Kindle, din teancurile care mă înconjoară, toate poveștile și personajele din mintea mea.
