Invitata cu nr. 29 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Moni Stănilă.
Moni Stănilă s-a născut în 1978, în județul Timiș. Din 2010 trăiește în Chișinău. A publicat mai multe volume de poezie și proză. Ccea mai recentă carte publicată este Ale noastre dintru ale noastre, Editura Casa de editură „Max Blecher”.
– Este pasionată de călătorii scriitoarea Moni Stănilă?
Da, foarte mult. Călătoriile mi se par esențiale, un mod de a aprecia viața. La fel de importante ca cititul.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitoarea Moni Stănilă?
Fiecare călătorie are doza ei de perfecțiune. Mare și munte la un loc, o călătorie fără întârzieri și fără lichide care să îți curgă prin bagaj.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Concediile de la Rasseika, plaja mea favorită din lume. O plajă ucraineană, unde mă voi întoarce doar dacă va rămâne sub steag ucrainean. Acolo e paradisul ascuns al Mării Negre. Bucuria și delfinii. Prețuri mici. Pelicani roz. Mare strălucitoare pe timpul nopții. Acolo e un rai mic și prietenos pentru cei care vor să trăiască fără all inclusive.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Moni Stănilă?
Jules Verne, desigur. Sunt niște călătorii acolo. Genul clar de jurnal de călătorie nu am citit în copilărie.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitoarei Moni Stănilă?
Mult prea mult ca să fac o listă. Jumătate din cărțile din biblioteca mea.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu îmi permit. Mi-aș dori să văd Bogota cu romanul Forma ruinelor al lui Juan Gabriel Vasquez în mână. Să vizitez Bogota după harta istorică trasată de el. Dar voi dansa cel puțin pe plaja lui Zorba. Abia aștept.
-Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Știu că sună îngrozitor, dar nu prea iau cărți cu mine în concedii, la mine concediile țin cam patru zile. Și când concediul e lung, iau cărți pe care nu le-am citit. Însă pot să răspund altfel. Dacă aș avea trei minute să aleg niște cărți din biblioteca mea, cărți pe care aș vrea să le salvez (de praf, ca să nu cobesc aiurea), mi-aș lua următoarele colecții: Gunter Grass-ul, Sjon-urile, Vasquez-urile, Faulkner – tot!, Animalul inimii, al Hertei Muller. Iar din literatura română: Abraxasul, Mihail & Alexandru Vakulovski, Rădăcina de bucsău, Emanuela Iurkin cu Câinele ei de bronz, Parohia lui Coman și toată colecția de poezie. (Deja știu că dacă voi reciti ce am scris aici voi avea parțial alte răspunsuri.)
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Romanul Al 4-lea. Poate și Țipă cât poți. Poezia în general e relaxantă la mare. Nu doar a mea, desigur, orice carte de poezie.
- Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Literar prin România. Am restanțe la cărțile din 2022. Poezie și proză.
Fizic: acasă (Antonești și Baloșești), Creta.
