Invitatul cu nr. 39 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Cristian Fulaș.
Cristian Fulaș (n. 1978) a absolvit Facultatea de Litere din Baia Mare şi a făcut studii aprofundate de teoria literaturii la Universitatea din Bucureşti. A debutat în 2015 cu Fâşii de ruşine (Gestalt Books; Premiul Observator cultural pentru debut, Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu”, Premiul revistei Accente). Tot în 2015 a publicat Jurnal de debutant (Tracus Arte), iar în 2016 După plâns (Casa de Editură Max Blecher & Gestalt Books). A tradus aproximativ cincizeci de volume din engleză, italiană şi franceză, printre care: Visul lui Machiavelli (Christophe Bataille), Vorbeşte-le despre bătălii, regi şi elefanţi (Mathias Énard), Mituri clasice (Jenny March), Igitur. O aruncare de zaruri (Stéphane Mallarmé). De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut volumul de proză scurtă Cei frumoşi şi cei buni (2017) şi romanele Fâşii de ruşine (2018), După plâns (2019) şi Ioşca (2021; Romanul Anului la Premiile RSS Reloaded, cartea anului pe site-ul omiedesemne.ro, nominalizat la Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi 2022). În 2018 a publicat Povestea lui Dosoftei la Editura Muzeelor Literare Iaşi, în cadrul unui proiect FILIT. Din 2019 traduce Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut. Cea mai recentă carte publicată este Celan, Am trăit, da. Editura Polirom, 2022.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Cristian Fulaș?
Cred că în curând călătoriile vor rămâne singura mea pasiune. În fond doar așa mai ies din casă, alte soluții nu am. Și oricum la capătul oricărui drum regret exact drumul, așa că…
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Cristian Fulaș?
Cu mașina. La infinit prin lume. Trebuie să mă lași să conduc zilnic, de dimineața până seara, preț de câteva luni bune. Într-o zi am să plec în lume cu o mașină și am să rămân așa, pe drumuri.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Foarte rar am văzut un drum mai frumos decât Egnatia Odos, autostrada care leagă Saonicul de Vestul Greciei, Corfu, Lefkada, pe acolo. E comparabilă doar cu autostrăzile care traversează Alpii, dar parcă tot pe cea grecească aș pune-o pe primul loc.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Cristian Fulaș?
Asta chiar nu știu, nu cred să mă fi pasionat vreodată cărțile de călătorie, prefer să trăiesc eu experiența. În copilărie și adolescență sigur nu citeam așa ceva.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Cristian Fulaș?
Cărți preferate de călătorie nu am, din păcate. Nici nu-mi dau seama exact din ce e compus genul, îmi pare rău.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Fac călătorii și uneori vizitez locuri care au legătură cu literatura, dar singura excursie propriu-zis literară am făcut-o la Illiers-Combray, anul trecut, deja om bătrân 🙂 . Nu, cărți-model nu am, prefer să descopăr lumea de unul singur.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Răspunsul meu a fost întotdeauna simplu în această privință: pot pleca doar cu Proust și Joyce, e ok, mă descurc.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Nu-mi dau seama, în general evit să numesc locuri și oameni, nu știu cum ar putea o carte de-a mea să te îndemne să mergi undeva. Aș recomanda Ioșca pentru o vacanță, măcar lectura ei durează ceva, ai avea de lucru.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Merg, sunt deja în banala Grecie, undeva în apropiere de Salonic. Nu e mare lucru de vizitat, dar cel puțin am văzut orașul, nu intrasem niciodată în el.
