Invitatul cu nr. 47 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Cosmin Leucuța.
Cosmin Leucuța (n. 1986, Arad) a început să scrie povești la vârsta de 14 ani. La 23 de ani a scris romanul Laptele negru al mamei, câștigător al primului concurs de debut organizat de editura Adenium. În 2013, romanul Statele Unite ale lui Dumnezeu a fost nominalizat la Concursul de Debut Literar UniCredit, organizat de Editura Humanitas. În ianuarie 2015 a devenit invitat permanent al site-ului cultural Semne Bune, unde contribuie cu articole, recenzii și editoriale. Din 2017 face parte din echipa editorială a revistei digitale LiterNautica. În 2017 a publicat volumul de proză scurtă Numele altora (CDPL). A primit de două ori premiul Tânărul Prozator al Anului, pentru romanul Hoodoo (Polirom; 2018) și pentru volumul de proză scurtă Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii? (CDPL; 2021). Este prezent în antologiile Treisprezece și Dragostea când te doare, coordonate de Doina Ruști. Locuiește lângă Timișoara, împreună cu cele patru pisici ale sale. Cea mai recentă carte publicată este „Cerul ca oțelul”, la Editura Humanitas.
– Este pasionat de călătorii scriitorul Cosmin Leucuța?
Da, foarte pasionat.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Cosmin Leucuța?
Într-un loc retras, cu multă umbră, alături de încă una sau două persoane cu care să port conversații faine în timp de străbatem kilometri. Fără motoare, fără tehnologie, doar noi și drumul.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai mult de perfecțiune?
În 2016 am fost pe muntele Retezat cu viitoarea soție și un cuplu de prieteni. La cota 2000 ne-am oprit și am montat corturile, apoi a venit seara. Nu era lună, nu era poluarea luminoasă cu care ne obișnuisem din oraș, iar Calea Lactee lumina tot muntele atât de puternic încât totul se vedea perfect. Stelele păreau atât de aproape și de mari, aveam o stare de vertij privindu-le întinși pe spate.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Cosmin Leucuța?
N-am prea citit asemenea cărți. Nici în copilărie, nici în adolescență, și nici la maturitate. Acum că stau să mă gândesc, mi se pare bizar, dar pur și simplu nu m-am lipit de asemenea subiecte.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Nu. În afară de destinația per se, nu planific nimic.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Ori de câte ori am luat cu mine cărți în concediu, m-am întors cu ele exact așa cum am plecat: nedeschise. Așa că nu prea mai iau.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Toate romanele pe care le-am publicat sunt despre călătorii. „Laptele negru al mamei” e despre o călătorie de autodescoperire, „Hoodoo” e despre o evadare spre sfârșitul lumii, iar „Cerul ca oțelul” e, ca orice roman postapocaliptic, despre vagabondajul profesionist al oamenilor dezrădăcinați. De luat în concediu însă aș recomanda povestirile din „Numele altora” și „Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii?”. Sunt perfecte pentru așa ceva.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Încă nu știu.
