Duminică, 22 octombrie 2023, în ultima seară FILIT 2023, s-au anunțat și câștigătorii celor două premii devenite acum o obișnuință la Festival: Premiul Institutului Cultural Român pentru cea mai bună traducere a unei cărți din limba română în anul 2022 – Sean Cotter, pentru ediția în limba engleză a romanului „Solenoid”, de Mircea Cărtărescu) și Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2022.
În urma votului elevilor din liceele din Iași, Premiul liceenilor a fost acordat volumului ”Sunt oare un călău?”, de Lilia Calancea. Ca de obicei în ultimii ani, imediat după decernarea acestui premiu, am rugat-o pe autoare să ne spună câteva cuvinte despre însemnătatea acestei seri:
– Cartea ta, „Sunt oare un călău?”, a câștigat la FILIT, anul acesta Premiul liceenilor pentru cea mai bună carte a anului 2022. Felicitări! Cum ai primit această veste, prin care valoarea cărții tale este recunoscută printr-un premiu al publicului tânăr?
Dacă cineva mi-ar fi studiat fața în momentul primirii veștii, cred că ar fi spus că sunt o insensibilă, pentru că sunt învățată din școală să-mi stăpânesc emoțiile. Dar a mai fost ceva. Nu eram sigură că am auzit bine. Doar există atâtea cărți bune! De ce cartea mea? Deja mă mirase nominalizarea, dar am acceptat-o cu bucurie, pentru că însemna să am întâlniri cu tinerii, or eu am avut ocazia să discut despre roman cu liceeni din Chișinău și am rămas foarte impresionată. Îmi mai doream așa experiențe. Dar nu m-am gândit nicio clipă până unde vom ajunge cu întâlnirile noastre, adică la un premiu atât de însemnat. O bucurie care mă va încălzi încă mulți ani înainte.
– De ce ai ales un subiect atât de sensibil și acum, și anume Holocaustul? Cum trebuie să tratezi, până la urmă, un călău?
Nu l-am ales intenționat. S-au întâmplat niște lucruri legate de identitatea mea care m-au dus cu cercetările în pădurile din Treblinka. Cu unele m-am lămurit, cu altele nu. Ca să-mi răspund la niște întrebări foarte personale, a trebuit să scriu, or scrisul e un instrument de autocunoaștere pentru mine. Cum să tratăm, până la urmă, un călău? Mai întâi să studiem bine contextul istoric, din mai multe surse, în mai multe limbi. Când ajungi să înțelegi toate nuanțele, să le pui pe toate la locul lor, cu răbdare și perseverență, te trezești că nu mai vrei să-i tratezi nicicum. Vrei doar ca oamenii să fie mult mai prudenți în alegerile lor, să nu se lase ușor manipulați și să nu se mai joace cu așa sentimente periculoase ca ura.
– Te-ai întâlnit cumva cu tinerii, cu cei care au citit cartea și apoi au votat-o pentru un premiu atât de important?
Nu cunosc tinerii care au votat-o. La față, vreau să zic. Poate erau în sală, la întâlnirea ALECART, poate în sala de la Colegiul Național, sau poate la Casa FILIT, sâmbătă seara. Poate le-am semnat cartea sau le-am răspuns la întrebări. Pentru mine contează că ne-am despărțit încântați și mulțumiți unii de alții. Cel puțin eu, omul care nu-și arată ușor emoțiile, m-am exteriorizat mai mult decât am făcut-o vreodată.
– Care este părerea ta în privința acestor cluburi extraordinare de lectură a liceenilor din Iași, Logos și Alecart?
Sunt invidioasă, căci eu nu am avut parte de așa ceva la vârsta mea. Poate eram alt om, azi. Mai puțin sălbatic, mai empatic, mai sensibil, mai frumos. E un privilegiu extraordinar, un noroc și un cadou din partea destinului.
– Cum a fost FILIT-ul din 2023 pt tine, ce părere ai de acest fenomen?
De trei zile povestesc întruna despre FILIT apropiaților mei. Culmea că ei mă ascultă și nu se mai satură. Au fost totuși niște momente în care am simțit parcă neîncredere „Nu cumva inventezi? E prea frumos ca să fie adevărat!”. Noroc de fotografiile de pe pagina FB a FILIT-ului. Am dovezi și le folosesc 😊
(Sursă fotografii: Pagina de Facebook FILIT Iași)
