Serviţi scandal

De la o zi la alta remarc infuzia, aparent de nestăvilit, a pseudo-reality-show-urilor (am ales această denumire având în vedere că ele folosesc scenarii evidente pe care actorii de ocazie, amatori şi le însuşesc cu mai mult sau mai puţin talent) dar şi, mai rar, e drept, a unor adevărate reality-show-uri precum cel difuzat de către PRO TV, intitulat Serviţi, vă rog care nu beneficiază de un scenariu foarte exact, lăsând o libertate de mişcare personagiilor demnă de laudă. Căci astfel putem descoperi calitatea lor. Însă şi acest format de emisiune se bazează pe ingredientul pseudo-reality-show-urilor de la celelalte televiziuni comerciale: conflictul. Scandalul. Şotia aparent înşelată de soţ îl surprinde pe acesta în flagrant şi-i cară cu nemiluita poşete în cap urlând, gesticulând, dând senzaţia că totul este real, că asta s-ar putea să ţi se întâmple chiar şi ţie dacă nu eşti suficient de atent (căci se ştie, dinspre partea feminină că bărbaţii ie porci).

Adolescentul rebel ţipă la părinţii conservatori care, la rândul lor, ţipă la copil. Un părinte grijuliu îşi duce băiatul cu plete lungi şi fără entuziasm fotbalistic la un salon de masaj erotic pentru a fi sigur că odrasla are o orientarea sexuală sănătoasă. Scandalul la şi între români nici nu este greu de stârnit, dacă iei doi-trei români/ românce, şi îi pui în aceeaşi cameră/ apartament/ pensiune/ studio/ birou garantat vei avea nişte certuri aprinse, discuţii maliţioase sau bârfe senzuale. În aceste emisiuni universul aparent aurit al vedetelor îşi dă întâlnire cu viaţa reală a muritorilor de rând. Nu este atât de greu de sesizat cum cineva devine vedetă, intrând în acest ordin public (şi nu secret). Trebuie să investească în imaginea sa căci imaginea este absolut tot ceea ce contează în aceste vremuri. De câte ori nu auzim la televizor expresii de genul îl dau în judecată, mi-a afectat imaginea, am dreptul la propria mea imagine, si-a schimbat imaginea (cu varianta look-ul) X sau Y vedete sunt imaginea firmei A sau B de aceea conduc un automobil A sau B?

Sufletul contează mai puţin sau chiar deloc, căci el, sărmanul, nu poate fi operat de către chirurgia estetică şi nici nu dă bine pe ecran. Căci obsesia vedetelor indiferent de tărâmul de provenienţă, jalnica lume muzicală românească, penibila lume a fotbalului autohton sau din alte nişe (fotomodele prea-cuvioase sau ziarişti reconvertiţi în profeţi) este aceea de a apărea pe sticlă. Dacă nu apari pe sticlă nu exişti. Nu poţi fii o adevărată vedetă dacă nu ai o imagine pe care s-o expui întâi, pe sticla. În mod deloc paradoxal, televiziunile care au încurajat şi promovat acest fenomen au cel mai mult de câştigat căci profitul este maxim. În primul rând fac bani din publicitate. Apoi, îşi închiriază studiourile şi prezentatorii aspiranţilor la accederea în casta vedetelor contra unor tarife ascunse dar evidente. În al treilea rând aceste producţii televizuale nu costă mare lucru, nu mai mult decât curentul şi salariile prezentatorilor putând să funcţioneze în gol, la nesfârşit.

Să nu ne miram ipocrit de tensiunea existentă pe stradă, în pieţe sau pe şoselele României căci, în afară de efectele crizei (scăderea nivelului de viata) îşi pune amprenta asupra psihicului nostru colectiv şi acest nesfârşit bombardament informatic conflictual. Parcă nimeni nu se mai înţelege cu nimeni în ţara asta! Moculescu are scandal acasă, auzim la un radio FM. Familia Dolanescu are scandal, fraţii nu-şi mai vorbesc ci se bălăcăresc la televizor. Mădălina Manole s-a sinucis lăsând în urma ei un alt scandal care este disecat pe toate partile atât în presă cât şi la televiziuni sau radiouri. Tot FM. Un scandal macabru întreţinut care se va veşteji doar atunci când un alt scandal îi va lua locul (să presupunem potenţialul divorţ al Andeei Marin Bănica şi împăcarea Mihaelei Rădulescu cu Ştefan Bănică Jr. căci absolut orice este posibil).

La un post de radio FM respectabil există chiar şi revista presei de scandal. Nu te poţi trezi dimineaţa fără a afla ce scandaluri au mai mocnit în noaptea ce a trecut. Un observator străin şi neutru ar putea căpăta impresia că românii nu au altceva mai bun de făcut, nu cunosc o bucurie mai intensă decât aceea de a participa la viaţa altuia, de preferat a unei vedete care, prin eşafodajul construit cu migală şi perseverenţă de mass-media doreşte să devină un model comportamental, educaţional. Ticuri verbale care sălăşuiau probabil în zone obscure au ieşit la suprafaţă devenind locuri comune. Pentru că sunt folosite de vedete care de obicei sunt agramate. Pe cine mai surprinde folosirea lui care este ( traversând strada am auzit o femeie apostrofându-şi cu dragoste matrimonială şotul Boule care eşti! probabil că dacă ar fi spus simplu, boule, adresantul nu ar fi înţeles că el este în culpă) ? Parafraza eşti nebun la cap a devenit banală iar onomatopeele pac-pac amuză şi sunt reproduse cu multă voioşie de întregul popor (precum şi becalismele o aroganţă sau o hahaleră).

Nu ar trebui să ne mire faptul că vedetele noastre de carton au ajuns modele pentru tinerele generaţii şi că mulţi dintre micii români ar dori să devină când se vor face mari Andreea Marin sau Mihaela Rădulescu. Explozia importanţei vedetelor este în strânsă legătură cu eşecul sistemului educaţional romanesc de a imprima simţul valorii (civice sau culturale). Subfinanţată istoric şi dispreţuită, şcoala românească pare a fi complet ruptă de realitatea românească. Către cine să-şi îndrepte privirile şi pe cine să găsească drept model comportamental românii, către jalnicii politicieni a căror randament administrativ este binecunoscut iar de o lună bine resimţit de buzunarele multor români ?! În cine să se regăsească? De aceea emisiunile în care vedetele arată cât sunt de umane, din popor pentru popor au un atât de mare succes, multiplicându-se exponenţial.

Industria vedetelor româneşti foloseşte principiul bulgărelui de zăpadă pentru a face din ţânţar armăsar. Exagerarea face parte din acest joc pe care-l practică toţi cei care trăiesc de pe urma vedetelor. Căci nu ar trebui să râdem când afirmăm că vedetele creează locuri de muncă, folosesc principiul capitalist al circulaţiei banilor, vând şi se vând. Despre fabricarea şi întreţinerea vedetelor române s-ar putea scrie tomuri întregi, lucrări de masterat şi doctorat căci subiectul este enorm iar dacă ar fi analizat din punct de vedere psihanalitic ar răspunde la câteva din enigmele sufletului mioritic.

Acesta este spiritul românesc al timpului, cam atât poate să producă industria de entertainment din România care se mulează perfect pe bustul şi burta voit generoase ale telespectatorului român. Bust şi burta la a căror definire a contribuit din plin. A cărui aşteptări sunt modeste, menţinute cu interes astfel. Ştiu că acest format de emisiune nu a fost inventat în România fiind importat din zări străine însă distanţa parcursă de la Vreau să fiu miliardar, emisiune ce astăzi ne poate apărea ca fiind elitistă, destinată cititorilor de Dilema Veche sau Revista 22 şi nu maselor largi până la emisiuni în care vedetele gătesc, muncesc în şatră (remarcabilă umilitatea lui Claudiu Bleonţ de a spăla un covor al unui astfel de minoritar având în fundal bombănitul acestuia, nemulţumit de calitatea muncii actorului) îşi caută aparent perechea alegând ca un şeic arab din douăsprezece femei frumoase (Burlacul) este destul de mare. Ar fi interesant de observat daca o viitoare creştere a nivelului de trai a întregii populaţii ar conduce la diminuarea importantei mizeriilor promovate de televiziunile noastre comerciale căci, se ştie, privitul la televizor este distracţia cea mai ieftină, unica pentru foarte mulţi români. Singura concluzie pertinentă care îmi vine în minte este livrată de playlist: Let me hear you take decisions without your television (Depeche Mode-Stripped) Adică sa decizi singur, cu propriul tău cap nu cu cel al altora, a falşilor prieteni care populează ecranul şi care nu mai pot de dragul tău.