Intr-o neasteptat de frumoasa si insorita duminica de februarie, am facut cu un grup de prieteni o excursie la Ploiesti si la Campina.
Unul dintre obiectivele noastre a fost si explorarea Muzeului de Arta Ploiesti, care alaturi de Muzeul Memorial “Nicolae Grigorescu” din Campina, face parte din institutia numita Muzeul Judetean de Arta Prahova „Ion Ionescu-Quintus”. Aceasta denumire i-a fost conferita in onoarea celui mai important dintre ctitorii sai si a familiei careia i-a apartinut cladirea-monument in care se afla astazi sediul Muzeului de Arta.
Primiti cu placere si rasfatati de explicatiile bogate si profesioniste ale unui grup de curatoare, am ramas de la bun inceput impresionati de monumentalitatea si frumusetea arhitectonica si ornamentala a cladirii « Palatului Ghita Ionescu ». O resedinta particulara initial. Inconjurata de un gard lucrat intr-o feronerie de exceptie care incastreaza medalioane cu initialele omului politic si bancher Ghita Ionescu (1833-1898), cu intrarea incadrata de felinare elegante, intreaga incinta isi datoreaza decorarea din perioada 1885-1894 arhitectului roman Leonida Negrescu scolit la École des Beaux Arts din Paris, dar se afla si sub influenta personalitatii lui Charles Garnier (1825-1898), creatorul Operei Mari din Paris (1861) şi cel mai important reprezentant al stilului Second Empire.
Conform prezentarii curatoarei muzeului, pe care am completat-o cu date de pe internet , din care citez “decoraţia interioară este în stilul neobaroc, cu influenţă şi realizare italiană. Coloanele, plăcile încastrate în pereţii holului central şi pe casa scării (realizate în stuco-marmură), plafoanele sălilor de la parter şi ale holului central (stucatură policromă şi aurită), frontoanele de deasupra uşilor de la parter şi capitelurile coloanelor (stucatură aurită de influenţă barocă) se datorează unor meşteri italieni. Doi dintre aceştia şi-au semnat şi datat lucrarea (1894), pe tamburul candelabrului de la casa scării, păstrându-li-se astfel numele: Elia şi Giaccomo din Friuli, Udine. Feroneria balustradei în două aripi a scării ce duce de la parter la etaj este lucrată în motivul rinceau-ului renascentist francez. Scara este marcată, de o parte şi de alta, de două (din cele patru existente iniţial) sculpturi de bronz, care asigură totodată şi iluminarea. Ele sunt reprezentări feminine, posibile alegorii ale orelor, şi aparţin marelui sculptor francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse. Un important luminator asigură o vizibilitate spectaculoasă pentru holul de la etaj. Plafoanele acestuia şi cele de deasupra casei scării sunt pictate cu ghirlande şi medalioane reprezentând zeităţi romane.
Palatul a păstrat sobele originale, cu cahle de Boemia, dintre care cea mai importantă este căminul monumental pe două niveluri, realizat în faianţă de Meissen, cu un medalion pictat reprezentând un castel de pe Rin.”
Si va rog sa urmariti aceasta revarsare de frumusete in cele cateva fotografii de la fata locului, in special sobele fiind cele care m-au impresionat prin frumusetea lor si prin norocul de a rezista atator vremuri vitrege.
Am putut urmari in cateva Sali ale Muzeului, lucrarile expuse cu prilejul Bienalei Internationale Anuale de gravura contemporana Iosif Iser, insotite de explicatii privind diferitele tehnici de executie a gravurilor, in functie de suportul-matrita.
Si am urmarit si o Expozitie de fotografie contemporana deschisa in 9 februarie a,c. sub initiativa “Clubului de Turism si Arte Escamonde Ploiesti”, cu lucrari de mare expresivitate.
Colectia de pictura a Muzeului s-a nascut in anul 1931 si s-a imbogatit constant in timp, prin donatii si achizitii proprii, ajungand sa cuprinda lucrari ale unor maestri notorii ai penelului romanesc, printre care: Constantin Daniel Rosenthal, Gheorghe Tattarascu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, pictori ai secolului XX – Pallady, Petrascu, Steriadi, Darascu, Iser si pictori din generatii mai apropiate noua: Tonitza, Baba, Ciucurencu, Piliuta.
Tot grupul nostru a parasit muzeul cu o stare de bine spirituala si bineinteles, cu regretul ca timpul nu ne-a fost suficient pentru a admira mai indelung aceaste comori ale patrimoniului de arta romaneasca care contribuie fara tagada la imbogatirea patrimoniului international.
