Conform a-toate-stiutorului Wikipedia 🙂 , iata cateva cuvinte definitorii despre Bananier:
„Bananierul este o plantă ierboasă din genul Musa, care, din cauza mărimii şi structurii, este deseori confundat cu un arbore. Este cultivat pentru fructele sale. Bananierul face parte din Familia Musaceae. În lume, bananele ocupă locul patru după orez, grâu şi porumb în consumul uman; sunt crescute în 130 de ţări din lume, mai multe decât pentru orice alt fruct de cultură. Bananele sunt originare din Asia de sud-est.”
Dar, probabil ca si multi alti locuitori ai planetei, care nu traiesc zi de zi in apropierea unor plantatii de bananieri, sau care nu cultiva cate un exemplar in propria curte, sau care nu se nimeresc in periplurile lor prin lume la momentului infloririi si dezvoltarii roadelor bananierului, sau care nu sunt de o formatie profesionala specifica botanicii, am ramas cu gura cascata si cu ochii mirati privind florile si fructele bananierului.
De fapt si trunchiul, privit cu atentie, este foarte interesant, este un trunchi fals, format din invelisuri peste invelisuri de teci de frunze, frunze care se dezvolta in partea superioara, la lungimi de peste 2 metri si latimi de 40 cm latime si care atunci cand imbatranesc devin atoase si atarna ca firele de lana dintr-un scul suspendat la inaltime.
Ei – si am ajuns la flori – care sunt hermafrodite sau unisexuate, cele feminine fiind cele care produc fructele.
De aceea, in drumul de dimineata, pe care il strabat catre gradinita nepotelului cel mare, in atmosfera inca respirabila la ora 8 si jumatate a verii israeliene, inarmata cu aparatul fotografic, am imortalizat imaginea ciudata, inedita, salbatica si excitanta a ansamblului de floare si fructe ale bananierilor ce-si ivesc trunchiurile peste gardurile caselor.
Bananele sunt inca micute si verzi, mai au de supt inca mult soare si seva de la Mama_Natura pentru a creste si a fi culese, insa in asteptarea acelui moment, sa il ascultam/vedem pe Harry Belafonte cu nemuritorul sau Banana Boat Song 🙂
