LoveTrue (2016)
Regia: Alma Har’el
Cu: Abraham Boyd, Angel Boyd, Harmony Boyd
‘LoveTrue’, al doilea (doar) documentar al Almei Harel (după ‘Bombay Beach’ din 2011) confirmă faptul că avem de-a face cu o cineastă cu o voce și un stil originale, care încearcă să spună ceva despre realitatea din jurul nostru și despre oamenii care o populează fără să îi pese prea mult de categorii și genuri.
‘LoveTrue’ relatează în paralel trei povești de dragoste care se petrec în trei locuri diferite ale Statelor Unite. Prima are loc în Alaska, unde suntem martorii legăturii între doi tineri puțin obișnuiți – o fată neconvențională care lucrează într-un club de strip-tease și un băiat suferind de o boală care-i afectează structura oaselor făcându-l fragil la orice contact fizic. A doua se petrece în Hawaii, este povestea unui bărbat a cărui căsătorie se destramase și care află că băiatul de doi ani pe care îl adoră și care este pentru el centrul universului nu este copilul său natural. În sfârșit, cel de-al treilea segment descrie o altă familie în criză, de data asta o familie de muzicieni din jungla urbană new-yorkeză, în care mama își părăsește copiii, lăsându-i pe aceștia să se confrunte cu un tată carismatic, dar abuziv și manipulativ. Numitorul comun al acestor povești, în care relațiile dintre personaje și aspectele ascunse ale caracterelor lor ni se dezvăluie treptat, este dragostea, însă în nici unul dintre cazuri nu este vorba despre o dragoste convențională. Citatul din Biblie care servește de prefață filmului pare a spune că și căile dragostei sunt multiple, diverse, și uneori ascunse.
Tehnica cinematografică a Almei Harel este originală și interesantă. Poveștile sunt relatate intercalat, personajele și acțiunea în fiecare segment avansează progresiv și înțelegerea completă a situațiilor se petrece doar către sfârșit. Nu lipsesc surprizele și răsturnările, ca în filmele de ficțiune pură. Autoarea combină segmente filmate documentaristic de ea însăși cu secvențe filmate din arhivele personale ale familiilor eroilor și le completează cu scene de ficțiune, uneori cu caracter fantastic, jucate de actori sau de personajele reale în combinație cu actorii. Este clar că faza de concepție a fiecăruia dintre cele trei episoade a durat multă vreme, poate ani, și că unele dintre evenimente descrise s-au întâmplat după începutul turnării filmului.
Este o invitație la o discuție interesantă despre relația între documentar și ficțiune, dar și despre rolul pe care realizatoarea filmului l-a putut avea în evenimente. S-ar fi desfășurat acestea altfel dacă aparatul de filmat nu se afla în apropiere? Fiecare din cele trei povești din ‘LoveTrue’ este destul de complexă și de interesantă pentru a constitui subiectul unui film separat, dar și așa cum este, filmul de 80 de minute al Almei Harel poate capta interesul și atenția spectatorilor.
