Birth (2004)
Regia: Jonathan Glazer
Distribuția: Nicole Kidman, Cameron Bright, Lauren Bacall, Danny Huston, Anne Heche
‘Birth’ (2004), regizat de Jonathan Glazer este un film straniu și original, care are potențialul de a-i scoate pe mulți dintre spectatori din zona lor de confort. Este superb filmat iar banda sonoră folosește tehnicile clasice în care muzica învăluiește și amplifică povestea de pe ecran. Aceste caracteristici precum și personajul principal feminin învăluit în ambiguitate și blond(ă) pe deasupra aduc imediat în minte thrillerele psihologice clasice ale lui Hitchcock. Cu toate acestea intriga este mult mai sumbră și din acest punct de vedere creatorul de referință par a fi mai degrabă Roman Polanski. Un film cu nu puține ‘pete albe’, care are însă șansa unei vizionari contemporane mai mult decât satisfăcătoare.
Acțiunea filmului se petrece în mediul societății înstărite din Manhattan. Scena de deschidere se petrece în Central Park. Vedem un bărbat (de fapt silueta lui) făcând jogging și la un moment dat prăbușindu-se sub un pod. Următoarea scenă (și tot restul povestii) are loc 10 ani mai târziu. Anna, văduva bărbatului pe care îl chema Sean, îi vizitează mormântul la cimitir. Apoi se întoarce în mașina în care se afla bărbatul cu care urmează să se recăsătorească. Urmează petrecerea în care cei doi anunță fericitul eveniment. Cursul vieților eroilor este tulburat de apariția unui băiat în vârstă de zece ani, care pretinde că ar fi reîncarnarea lui Sean. Anna, logodnicul și familiile bune care îi înconjoară privesc cu scepticism povestea. Și totuși Sean cel tânăr știe multe detalii dintre cele mai personale despre familie și despre relațiile intime dintre Anna și Sean. Siguranța Annei începe să se clatine. În fapt, ea nu se împăcase niciodată cu moartea lui Sean. O nouă ocazie, oricât de stranie ar fi situația?
În descrierea unor situații atât de neobișnuite, scenariștii și regizorii au la îndemână două abordări: fie să furnizeze, de preferință în ultima scenă a filmului, o explicație logica pentru ceea ce se întâmplă pe ecran, inclusiv pentru fapte sau fenomene care depășesc normalul și raționalul; sau să meargă pe linia fantasticului, absorbind spectatorii într-o lume cu alte logici decât cea în care trăim. Jonathan Glazer și co-scenariștii săi merg o bună parte din timp pe linia fantasticului, pentru a face o întorsătură cu 180 de grade în final. Realizarea este excelentă din punct de vedere tehnic. Nicole Kidman realizează aici unul dintre cele mai bune roluri ale carierei sale. Apare, într-un rol destul de consistent, și Lauren Bacall, care în 2004 intra în al șaptelea deceniu de activitate ca actriță, deceniu de-a lungul căruia a continuat să fie activă până aproape de final. Restul distribuției rămâne însă, în opinia mea, în urmă și acesta este motivul pentru care acest film nu are calitatea și nu a avut succesul pe care l-ar fi putut avea.
Într-un film în care personajul cheie este un băiat de zece ani, alegerea tânărului actor care joacă acest rol mi s-a părut neinspirată. Prin intermediul lui, personalitatea lui Sean (silueta din scena de deschidere) ar fi trebuit să capete contur, ori asta nu se întâmplă. În loc de mister ni se oferă ca explicație o deviere de caracter prea puțin fundamentată și prea ușor rezolvată. ‘Birth’ ar fi putut fi un film mare, așa cum este rămâne doar un film pe care – din motive mai bune sau mai puțin bune – greu îl putem uita. Dar nici asta nu este puțin.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://se.flixable.com/hbo-max/title/birth/)
