Un monstre à Paris (2011) – Un monstru la Paris
Regia: Bibo Bergeron
Voci: Vanessa Paradis, Mathieu Chedid, Gad Elmaleh
Participarea la Festivalul Filmului Francez (15-18 noiembrie – Cluj) mi-a oferit ocazia de a mă bucura de un film de animație extrem de reușit, căruia i-aș acorda, cu maximă sinceritate, o cotă excelentă. O fi sau n-o fi perspectiva mea ușor subiectivă – în calitate de fan al genului – Un monstru la Paris rămâne foarte sus pe lista mea de recomandări pentru spectatorii de toate vârstele.
Povestea este simplă, în esență; o variațiune pe tema binecunoscută a mitului frumoasei și bestiei, una dintre temele favorite ale tuturor formelor de manifestare artistică. Un experiment semi-accidental făcut de doi parizieni zăpăciți aruncă Parisul (deja inundat de apele revărsate ale Senei) sub teroarea unui monstru uriaș, plin de țepi și dotat cu o pereche înspăimântătoare de ochi roșii. Printr-un concurs de împrejurări, acesta ajunge – plouat și însingurat – la ușa unei cântărețe de cabaret în plină ascensiune. Lucille (Vanessa Paradis) îi înțelege povestea și îl ia sub aripa ei protectoare (nu degeaba este supranumită ”Îngerul din Montmartre”), însă Francoeur, în ciuda numelui deosebit și al prestanței extraordinare pe scenă (!) se află în pericol iminent din pricina grandomaniei prefectului capitalei franceze.
În fundal se derulează două povește de dragoste sensibile, care dovedesc că răbdarea și… comunicarea sunt căile cele mai indicate pentru o viață fericită în doi. Cuplul format din vânzătoarea de bilete Maud (Ludivine Sagnier) și montorul de filme Emile (Sébastien Desjours) este original și amuzant, iar motivul sentimentelor tăinuite cu grijă în spatele ironiilor mai mult sau mai puțin fine este reprezentat de Lucille și Raoul (Gal Elmaleh). Cei patru eroi reprezintă aspectele pozitive ale vieții: lupta pentru afirmarea drepturilor – printre care și dreptul la iubire, curajul, dar și umorul fin de care debordează replicile lor.
Prin contrast, prefectul parizian avid de glorie satirizează o întreagă clasă politică. Acesta nu urmărește rezolvarea problemelor populației, ci rămâne fidel conceptului de pâine și circ; puricele Francoeur, sub chip de monstru, devine un simplu pretext în jocurile pentru faimă și putere. Tot el, alături de prietenii săi, este cel care triumfă în final, cu un subtil ajutor din partea unui comisar surprinzător de loial și de curat.
Un monstru la Paris întrunește cu succes toate ingredientele necesare unui film de animație reușit; nu o dată m-am surprins fredonând și bătând ritmul bucăților muzicale! La Seine, melodie interpretată în duet de Vanessa Paradis și –M- și compusă special pentru film este excelentă, atât din punct de vedere al feeling-ului general, cât și al coregrafiei antrenante. Așadar, muzică, dans și cabaret, dramă pasională și iubiri împlinite, toate pe fundalul unui Paris de epocă – nu există o recomandare mai bună pentru o dimineață de duminică în familie!
4 comments