The Draughtsman’s Contract (1982)
Regia: Peter Greenaway
Distribuția: Anthony Higgins, Janet Suzman., Anne-Louise Lambert
În 1982, când a realizat ‘The Draughtsman’s Contract’, Peter Greenaway avea 40 de ani. Se poate spune că într-un fel era un debut, căci era vorba despre primul său film de lungmetraj de ficțiune. Și totuși, Greenaway era deja un artist matur și format. Studiase artele plastice, dar fusese fascinat de arhitectură și mai ales de cinema. Lucrase în montaj de film și regizase numeroase filme experimentale de scurt metraj. Realizase deja un film de lung metraj, ‘The Fall’ în genul care cu vreo două decenii mai târziu avea să fie numit ‘mockumentary’. ‘The Draughtman’s Contract’ este un film de epocă, este un mister detectiv, o comedie socială și o farsă erotică, dar este înainte de toate primul dintr-o serie de filme pe care Greenaway avea să le realizeze în următorul deceniu, filme cu o tentă personală de neconfundat, care aveau să-l consacre ca pe unul dintre cei mai importanți regizori ai generației sale în Anglia și în lume.
Anul acțiunii este precizat clar – 1694 – și nu este ales întâmplător. Este anul în care Anglia, aflată în perioada tranziției dintre dinastii, introduce o serie de reforme care permit femeilor să încheie contracte și să primească moșteniri. Eroul principal, pictorul Neville, va încheia un contract foarte special cu doamna Herbert, pentru cele doua săptămâni cât timp soțul acesteia se va afla departe de casa. Va crea 12 desene ale impresionantei lor proprietăți și în schimb se va bucura ‘în privat’ de favorurile doamnei, după bunul său plac. În scurtă vreme, și fiica doamnei Hebert, cam nesatisfăcută în căsătorie și doritoare să rămână însărcinată, va încheia un contract cu artistul talentat din multe puncte de vedere. În timpul celor 12 zile încep însă să se petreacă fenomene ciudate: lucruri care apar unde nu ar trebui să se afle, o statuie mișcătoare care își schimbă locul în gradină, etc. Toate culminează cu dispariția domnului Herbert, care apare curând sub forma de cadavru. Convenabil pentru ele, cele două femei moștenesc totul. Desenele făcute de artist devin un fel de probe în misterul identității asasinului. Ginerele încornorat și bărbații din anturajul femeilor vor caută să se răzbune pe artist.
‘The Draughtman’s Contract’ este un film complex, care poate fi văzut și interpretat în planuri multiple. La suprafață este un mister detectiv în costume de epocă, deși identitatea criminalului este foarte evident sugerată și nu pare să-i preocupe prea tare pe eroii filmului. Este și o satiră socială care spune multe despre relațiile dintre clasele sociale, cu un sarcasm evident față de moravurile nobilității. Tema principală care l-a preocupat pe Greenaway este însă, ca în toate filmele sale din această perioadă, arta și relația dintre artist și societate. Considerat social ca aparținând claselor inferioare și obligat să se lupte pentru a-și asigura independența economică, artistul din film recurge la alte mijloace compensatorii prin contractul care stă în miezul acțiunii. Filmul este impregnat de atmosfera epocii baroce, de la dialogurile care sunt influențate de literatura și epistolele vremii și sunt declamate în metrica teatrului post-elisabetan, trecând prin muzica lui Michael Nyman care prelucrează teme baroce și le dezvoltă în stilul și cu instrumentele epocii, până la imaginea care este influențată de luminozitatea și culorile picturilor unor artiști precum Caravaggio și Georges de la Tour. Aparatul de filmat este în permanență fix precum șevaletul desenatorului iar grilele prin care artistul vede realitatea seamănă cu cadrajul aparatului de filmat. Mâna care desenează este a regizorului. Filmul este o delectare estetica, cu teme și detalii care rezonează cu arta perioadei în care se petrece acțiunea. Dacă în perioada barocului ar fi existat filme probabil că ar fi arătat cam așa.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
