Miller’s Crossing (1990) – Război în sânul mafiei
Regia: Joel Coen, Ethan Coen
Distribuția: Gabriel Byrne, Marcia Gay Harden, John Turturro, Albert Finney, Steve Buscemi
O pălărie neagra se rostogolește împinsă de vânt într-o pădure în scena care deschide ‘Miller’s Crossing’, filmul din 1990 al fraților Coen (oficial doar Joel este creditat cu regia). Este prima din mai multe pălării care se vor rostogoli în acest film și fiecare dintre aceste cadre marchează semnificativ finalul unei scene. Este unul dintre motivele vizuale ale acestui film stilat, cel de-al treilea din filmografia fraților Coen și, în opinia mea, primul lor film memorabil. Toate elementele caracteristice ‘mărcii Coen’ sunt deja prezente în ‘Miller’s Crossing’: respectul față de tradiția cinematografică a predecesorilor de la Hollywood manifestat inclusiv prin referințe sau citate din filmele clasice, o poveste bine scrisă cu dialoguri inteligente și cu personaje consistente care permit actorilor să realizeze roluri dintre cele mai bune ale carierelor lor, reconstituire creativă a perioadei istorice în care se petrece acțiunea, concepție vizuală consistentă și o bandă sonoră excelent adecvată. Frații Coen nu evită să facă cinema de divertisment, dar divertismentul din filmele lor este totdeauna de calitate.
Este o poveste cu gangsteri, dar una destul de complicată pentru a solicita atenția spectatorilor pentru a o înțelege și urmări. Eroul filmului, Tom Reagan, este un gangster cam atipic într-un oraș american din perioada prohibiției. Spre deosebire de cei din jurul său își folosește mai mult creierul decât pistoalele sau pumnii, de fapt chiar încasează o cantitate ne-neglijabilă de bătăi de-a lungul filmului. Orașul este scena luptelor dintre doua bande rivale, și Tom va fi pe rând omul de încredere al șefilor celor două clanuri. ‘Încredere’ este de fapt un cuvânt cu sensuri cam incerte într-o lume în care trădările și corupția sunt regula, în care banii și setea de putere domină acțiunile tuturor. Ca mulți eroi singuratici ai filmelor genului ‘noir’, Tom Reagan are un cod etic diferit de cel al multora din jur. Se adaugă la toate acestea și complicațiile derivate din faptul că Tom are o relație amoroasă cu iubita unuia dintre caizi. Supraviețuirea este posibilă doar folosind resursele cu care este dotat – inteligenta și simțul umorului.
Unul dintre talentele speciale ale fraților Coen este acela de a folosi actori specializați în roluri secundare și a le oferi partituri generoase. Pentru câțiva dintre aceștia filmele lor au fost rampe de lansare sau de re-lansare. Gabriel Byrne crează un rol principal antologic și cu el o figură iconică, care se alătură rolurilor de gen create de Humphrey Bogart. Marcia Gay Harden este atât de misterioasă, de vulnerabilă și de atrăgătoare încât mă întreb cum de nu a avut o carieră mai spectaculoasă. (Răspunsul poate că este că nu a avut noroc de regizori ca frații Coen în mai multe filme). Albert Finney și Jon Polito interpretează rolurile celor doi caizi, foarte diferiți intre ei, foarte potrivit în rol fiecare în parte. În fine, John Turturo, un alt actor de roluri secundare apare și aici într-un rol secundar, dar acesta include o scenă cheie memorabilă împreună cu Byrne, scenă pe care cei care au văzut filmul nu o vor uita cu ușurință. Concepția vizuala, decorurile, muzica – fiecare dintre ele sunt tratate cu profesionalism și contribuie la crearea unei amprente stilistice pe care frații Coen o vor perfecționa în filmele următoare. Cei doi sunt foarte atenți la detaliu, dar reconstituirea nu se vrea a fi documentară. Este America prohibiției, dar nu este vorba despre un oraș specific într-o anumită zona geografică și într-un an exact definit. Perioada istorica în care se petrece acțiunea este reconstituită prin intermediul viziunii proprii a autorilor filmului.
Începutul anilor ’90 au fost o perioadă excepțională pentru filmele cu gangsteri în cinematografia americană. Pe lângă regizorii consacrați ca Scorsese sau De Palma care continuau să realizeze filme foarte bune apar David Lynch și frații Coen cu abordări creative și diferite, și în curând își va face apariția pe primul plan și Tarantino. ‘Miller’s Crossing’ este, în opinia mea, primul film remarcabil al fraților Coen. A venit poate puțin prea devreme, dar a crescut în timp și s-a încadrat într-o filmografie în care urmau să apară alte filme remarcabile. Toate semnele mărcii Coen sunt deja prezente în acest film fără vârstă.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.originalposter.co.uk/fulldetails.asp?rid=16167)
