The Theory of Everything (2014)

The Theory of Everything (2014)

Regizor: James Marsh
Producători: Tim Bevan, Eric Fellner, Lisa Bruce și Anthony McCarten
Scenariu: Anthony McCarten, bazat pe Travelling to Infinity: My Life with Stephen de Jane Wilde Hawking
Cu: Eddie Redmayne, Felicity Jones, Charlie Cox, Emily Watson
Muzica: Jóhann Jóhannsson
Imaginea: Benoît Delhomme

Nu cred că există cineva care să nu fi auzit de Stephen Hawking sau – dacă printr-o minune nu i-a reținut numele -să nu-ți zică: da mă, e savantul ăla paralizat din scaunul cu rotile. Stephen Hawking e, probabil, cel mai mediatizat și cunoscut savant de la Einstein încoace, dar foarte puțini din cei chestionați ar fi capabili să-ți spună și de ce este acesta celebru în afara nefericitei sale condiții fizice. Acesta este și unul dintre cele mai mari minusuri ale “The Theory of Everything” care e un film care începe și se termină bine, dar are mari probleme în a dezvolta și conduce povestea în partea de mijloc.

Începutul filmului ne fascinează prezentându-ne un Hawking tânăr, îndrăgostit, plin de umor și puștisme greu imaginabile, dar credibile și drumul raționamentelor sale către extraordinara teorie care i-a adus titlul de doctor. Din nefericire, filmul treptat începe să treneze și să alunece din această zonă pentru a se fixa asupra relației dintre Hawking și Jane, dar chiar și așa ar fi trebuit să poată extrage suficientă emoție pentru a rămâne interesant, însă ajunge să fie cam plat și ușor plictisitor, iar la un moment dat ajungi să te întrebi dacă cumva este viața lui Jane, nu a lui Stephen ;))). Acum, eu înțeleg că regizorul a vrut să păstreze în echilibru balanța dintre viața și opera savantului, dar pentru a ajunge la cea mai interesantă parte a vieții acestuia trebuie să traversăm un platou puțin interesant, iar când ajungem acolo descoperim că părții celei mai interesante i s-a acordat mult mai puțină atenție, ca să nu spun că nu a fost abordată decât la un mod superficial. Când filmul ajunge cu relatarea momentului când Hawking scrie faimoasa sa Scurtă istorie a timpului și e primit de Regina Elizabeth II lucrurile se îmbunătățesc, dar numai ca să-mi dea dreptate că dacă filmul s-ar fi centrat pe acest unghi n-ar fi avut decât de câștigat. Având în vedere că filmul se bazează pe cartea scrisă de Jane Hawking, lucrurile devin mai clare, iar portretizarea ei începe să devină dubioasă, dar nu pot să remarc și mai mult interpretarea formidabilă a lui Felicity Jones, care-i dă o replică pe măsură incredibilului Eddie Redmayne.

Pe Eddie Redmayne l-am remarcat încă de la The Other Boleyn Girl   – și țin minte că mă gândeam atunci c-a fost ales numai pentru urâțenia lui nemaipomenită. Au venit apoi “The Pillars of the Earth,” “My Week with Marilyn” și “Les Miserables,” care m-au făcut să-mi schimb părerea și să descopăr un actor complex capabil de un mimetism fără pereche. În “The Theory of Everything”, Eddie Redmayne portretizează pe Hawking până la perfecta identitate fizică. Pornind de la momentul tânărului geniu îndrăgostit, Redmayne parcurge convingător toate stadiile incapacitării fizice și degradării condiției lui Hawking – șchiopătat, mers în cârje, apoi scaun cu rotile clasic și celebrul scaun motorizat cu voce computerizată. Rolul lui Felicity Jones e plin de sincera pasiune pentru Stephen și evidenta frustrare pe care o presupune viața alături de el. Partea mediană a filmului nu reușește să aducă la viață adevărata relație dintre Stephen și Jane Hawking, dar nici n-o oprește pe Jones din a avea o interpretare puternică, emoționantă.

Nu mă miră nominalizările celor doi pentru Oscarurile din acest an. Sunt pe deplin justificate. Ele aproape că fac să funcționeze chiar și filmul în sine, iar dac-ar exista un Oscar pentru cuplu – ei l-ar merita cu prisosință ;))))

Jones injectează complexitate și viață interioară personajului, care altfel ar fi fost o fantoșă, iar Eddie Redmayne ne transportă în mintea și inima lui Hawking – fizician, cosmolog, scriitor și ființă umană nepereche – și-i dă acestuia demnitate atunci când demnitatea e pierdută și emoție atunci când e greu și să-ți imaginezi că mai e ceva de simțit.

The Theory of Everything e un film ușor de urmărit, pe alocuri emoționant, iar la finalul lui știm mai multe despre Hawking decât am afla din Wikipedia despre el. Și el, și actorii ca i-au interpretat viața, meritau mai mult.

În ciuda a tot ce-am scris mai sus mie mi-a plăcut filmul. ;)))))))))

Nota: 8/10

[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=Salz7uGp72c’]