The Purge (2013)

The Purge (2013) – Noaptea judecatii

Regia: James DeMonaco
Scenariul: James DeMonaco
Distributia: Ethan Hawke, Lena Headey, Max Burkholder,  Adelaide Kane,  Rhys Wakefield

Saptamana aceasta ni-l aduce pe Ethan Hawke in doua productii 2013, filmul de fata si Before Midnight (urmarea celorlalte de “dinainte” de Sunrise si Sunset).

Inca nu am vazut partea a treia a acestor Before si chiar ma tem sa o vad :), din cauza de Ethan, care etaleaza in The Purge o imbatranire neplacuta ochiului si o lipsa evidenta de fior artistic. Nu ca ar fi avut din partea lui The Purge o oferta in care sa se exprime… din pacate!

Discutand cu amicii, in timpul zilei de miercuri, inainte de vizionare, ne gandeam fiecare, pornind de la sinopsisul filmului, catre cine ne-am indrepta impulsurile “ucigase” intr-o astfel de noapte (ba ca seful, ba ca sefa, ba ca … si ca … si ca … 🙂 )! Doar in gluma, pentru ca in forumurile interioare toti refuzau o posibilitate serioasa!  Ideea de “One Night A Year Nothing is Illegal”, pare tentant-generoasa la o privire superficiala, dar este cumplit de periculoasa atunci cand analizezi implicatiile morale/sociale etc, etc.

Sigur, vorbim aici despre The Purge, un film invaluit in catifele sumbre si insangerate – de horror si de SF –, din pacate nici una dintre caile posibile de definire nefiind suficient, inteligent, congruent, consistent … si alte “ent-uri” conturate!

Suntem in America anului 2022! (atat de aproape? 🙂 )

“America a Nation Reborn. Unemployment is at 1%.  Crime is at an all-time low. Because Crime is Legal!”

Sirenele marcheaza intre ora 7 p.m si ora 7 a.m. ziua urmatoare, timpul legal pentru dezlantuirea dezmatului, pentru “curatarea generala” (precum traducerea de pe ecran). 12 ore pe an se deschide supapa de purjare a urii, violentei, invidiei, instinctelor criminale. Victimele sigure sunt cetatenii saraci, sau bolnavi, sau care nu se pot  apara singuri …sau de ce nu … mai bine pozitionati social, profesional, financiar … Suna ingrozitor, teoriile privind eutanasierea sau aplicatiile directe naziste  par “nevinovate” in comparatie cu cinismul “Parintilor Fondatori”, care considera ca “aceasta noapte a salvat America”.

Din pacate insa, o idee generoasa scenaristica este, cum spuneam, subtiata pe parcursul actiunii, nici regia slujind-o la nivel consistent, ca sa nu mai vorbesc despre prestatia actorilor ….una peste alta, mesajul si tensiunea se cam pierd in neant. Ba, la un moment dat, chiar atunci cand ritmul devine trepidant, cand fata in fata cu amenintarea mortii… pacifistii James Sandin si soata sa Mary macelaresc la randul lor sub impulsul suvoaielor de adrenalina ce par a li se scurge din trupuri… lucrurile scapa de sub control, logica schioapata si totul devine de-a dreptul hilar (chiar au existat chicoteli si rasete nervoase in public).

Daca vorbim de mesaj, sigur, el exista si este foarte grav, desi diluat si amorfizat. Orbirea natiunilor sub impulsul unor concepte induse, sub mantia unor religii noi-delirante … o nebunie religios-ideatica colectiva … acesta e viitorul? Mda, poate fi si acesta un viitor, daca nu deschidem ochii in prezent! Datoria de cetateni americani, datoria de cetateni ai lumii contemporane reprezinta viitorul … mai bun sau cumplit.

Nu am putut sa nu-mi reamintesc, citind pe ecran “Guvernul va multumeste pentru participare” (la noaptea dezmatului, fireste), acele multumiri adresate minerilor in 1991 (tot pentru o purjare dirijata a celor mai de jos instincte).

Ca mai mereu la acest gen de film – in mine se trezeste parerea de rau in fata ratarii potentialului unei idei generoase… nu o ratare totala insa, atata timp cat pelicula m-a tinut in scaun si m-a facut sa gandesc cu spaima si dezgust la posibilitatea ca omenirea sa se indrepte spre astfel de vremuri.

Interpretii nu s-au simtit in mod sigur confortabil in poveste, in roluri si pana la urma, in regia lui DeMonaco. Singurul actor care trece bine dincolo de ecran este Rhys Wakefield in rolul “Polite Leader”, perfid, pervers, criminal sofisticat si putred moral.

Un film totusi, care atrage atentia asupra retardului moral al civilizatiei. Raspunsul la acel gen de intrebare: “ce-ar fi daca?…” poate dezghioca monstrii din fiecare … si monstru alaturi de monstru … sub atentul control (dopaj)  pervers al unor “parinti fondatori” … Si apoi ne punem din nou o intrebare: “Cum am ajuns asa?”

Nota: 5/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=K0LLaybEuzA’]