The Cut (2014) – Tăietura
Regia: Fatih Akin
Scenariul: Fatih Akin, Mardik Martin
Distributia: Tahar Rahim (Nazaret Manoogian), Simon Abkarian (Krikor), Makram Khoury (Omar Nasreddin), Hagob Nakashian (Kevork Malikyan)
Ca si evreii, ca si romii … si armenii sunt un popor trecut prin grele incercari de-a lungul istoriei, genocidul intreprins asupra lor lasand de neuitat pana azi rana nevindecata a vesnicului “de ce?”
Preludiu al holocaustului asupra evreilor din perioada 1933-1945 (stabilit ca politica de stat in Germania nazista prin Conferinta de la Wansee din 1942), “Marele rau – Metz Yeghem”, deportarea si eliminarea armenilor intre anii 1915-1916 a totalizat un numar de peste 2 milioane de victime.
Populatia cea mai civilizată si mai harnică din partea de răsărit a Imperiului Turc, veche aici de trei mii de ani, smulsa din mijlocul asezarilor bine intocmite, a fost deportata, muncita in cele mai brute proiecte de constructii, macelarita in vaile muntilor stancosi, inecata in apele Marii Negre, spanzurata sau impuscata in piete publice, ucisa in deserturi sub soarele nemilos.
Ca o comparatie dureroasa intre genocidul armenilor si holocaustul evreilor si al altor minoritati, diferenta o face numai elaborarea tehnicilor, tehnologiilor si birocratiei exterminarii in masa … in rest, sadismul, salbaticia, cinismul, violenta insensibila sunt aceleasi malformatii ale umanului.
Si ca in orice regula … au existat intotdeauna exceptii, oameni nepervertiti de distrugerea granitelor etice si morale, oameni care si-au pus in pericol propriile vieti, pentru a ajuta! Pentru a-i ajuta pe aceea care au avut resurse interioare sa lupte si mai ales, acel dram de noroc si deget al soartei, care i-a salvat din infern.
Un film care cutremura! Poate eu personal am simtit un cutremur soft, nu exista sange … exista insa o enorma si nedreapta suferinta, care mi-a cotropit incetul cu incetul fiecare fibra si mintea mi-a rememorat si suprapus nenorocirile altor vremuri, mai apropiate … descinderi, tradari, convoaie…. Nenorociri din care nici astazi omenirea nu a a invatat. Daca ar fi sa ne gandim numai la hecatombele de victime mature si la miile de copii ucisi, decapitati in scolile din Rwanda, iata, nu demulti ani in urma.
Mardin, la granita Turciei cu Siria, o asezare in care traiau, invatau si munceau impreuna turci musulmani si armeni crestini.
Familia armeanului scolit Nazaret Manoogian (sotia si fiicele Lucinee si Arsinee), impreuna cu frati, surori, cumnati, cumnate si nepoti … Soldatii otomani navalesc si ii ridica in toiul noptii pe barbatii pe care ii duc la munca grea de construire printre pietre si bolovani a unei sosele. Moartea pandeste …Si exista un Mehmet, un turc, care ii faciliteaza reinvierea lui Nazaret, refuzand sa-i aplice lovitura de sabie capitala. Nazaret supravietuieste, alti oameni concura la salvarea lui, pretul este pierderea vocii. Si de aici incolo Nazaret isi porneste drumul catre nu stie unde … dar cat mai departe de sabia si glontul otoman, in cautarea familiei … prin desert, printre oase … omul si umbra sa printre nisipuri, sub soarele sulita ascutita pe cer… aerul incins tremura … la capatul puterilor, gata sa renunte … Fata Morgana se intrupeaza in Rakel, sotia mult iubita … “trezeste-te Nazaret, trezeste-te”. Si Nazaret reinvie din nou, se intoarce la viata, ajunge la Ras al Ayn, o intindere de corturi, morti – femei si copii, muribunzi … femei si copii … isi regaseste una dintre cumnate, in pragul mortii, cu ultimele rasuflari, cu ultimele cuvinte, ii vesteste moartea sotiei si copilelor sale. Dumnezeu nu e milostiv. Toata familia i-a fost ucisa. Tabara de la Ras-al-Ayn (asta ar insemna ceva cam “capul izvorului”; si in Israel exista un oras “Rosh haAyin”, cam cu acelasi inteles … hm – Orientul Mijlociu) devine primul popas al Golgotei celui ce poarta numele legat de Iisus, cel din Nazareth.
Si din nou, contrar durerii sale si ridicarii impotriva lui Dumnezeu, acesta e totusi milostiv cu Nazaret, ii mai scoate dinainte un OM. Arab. Din Alep, fabricant si negustor de sapun. Omar Nasreddin! Un singur om cat o intreaga Armata a Salvarii. Si aici, in casa acestuia au loc scene sfasietoare … Fiecare supravietuitor este in cautarea rudelor, fiecare cerceteaza liste, fiecare intocmeste biletele cu numele sotiilor, copiilor … exact la fel ca dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, cand fiecare … era in cautarea altui supravietuitor din familia sa, din satul sau, din orasul sau, din tara sa. Povestea te sfasie, iti provoaca “taieturi” pe suflet.
Si tot acel Dumnezeu i-l scoate in cale lui Nazaret pe Levon, calfa sa din Mardin, care ii da o veste minunata: gemenele sale erau in viata, incredintate de Rakel unei familii de beduini.
Si mai departe … Nazaret, cu speranta in suflet, fara grai, dar cu o extraordinara capacitate de a se face inteles si indragit si apreciat si ajutat, porneste in cautarea fiicelor sale, prin orfelinate, prin Siria, Liban, pana in Cuba unde il trimit informatiile privind mariajul aranjat al fetelor. Barbierul Hagob Nakashian si sotia acestuia (armenii au ajuns pe intreg globul) il sprijina si il ajuta sa plece catre America, pe urmele fetelor ramase necasatorite. Una dintre ele , este infirma (schiopata cu un picior) si fusese respinsa de viitorul sot. Ambele plecasera in America, angajate drept cusatorese intr-un atelier. Aventura continua … Florida, Minneapolis, din nou xenofobii, Nazaret este considerat a fi evreu, este discrimat, atacat, ranit, dar exista informatii, are speranta … drumul il duce in Dakota de Nord … zapezi, ger, lacuri inghetate … Dumnezeu ii trimite din nou ajutor in clipa in care e gata sa cedeze sub fulgii de zapada … Isi viseaza fetele alaturi de el. Si se aduna, pentru a merge mai departe. Undeva, acolo … sunt fiicele lui Nazaret. Insa doar una este supravietuitoare si cei doi tata si fiica se regasesc!
O mare distanta in ani, o si mai mare distanta geografica …Mardin e atat de departe! O poveste tragica despre moarte si speranta in regasire si in viata, o poveste aproape ca un basm arhaic … zmeii te ameninta, te ranesc, te omoara, zanele bune te ajuta, te salveaza, te readuc la viata si iti rasplatesc bunatatea si speranta. Dara asa e viata!
Cineva compara acest film cu un western clasic, in care “Cel Bun” este rasplatit, iar cel rau si cel urat (la suflet) pier! Poate, caci si westernurile, tot din viata isi trag seva! Din ale omenirii!
Impecabil pusa pe ecran povestea, servita de un epic bine sustinut, cu imagini cinematografice extrem de plastice (Rainer Klausmann), fie ca prezinta scene de mase, convoaie de refugiati, sau peisaje arse de soare nemilos, sau cocori in siruri pe cer, sau doua trupuri de armeni intinse sub stanci, secatuiti de viata, cu beregatele insangerate, sau desertul tremurand sub iluzia nascuta de aerul tremurand incins, sau trenul … acel tren american din deceniul trei al secolului trecut … sau strazile Alepului si ale Havanei …
Si un Tahar Rahim foarte bun, expresiv, emotionant!!! Il stiti probabil din “A Prophete”, din “Acvila legiunii a IX-a”..
Fatih Akin, scenaristul si regizorul filmului, are parinti de origine turca, s-a nascut si traieste in Germania si are pana in prezent 16 pelicule regizate, scenarii, carti si roluri interpretate. Toate acestea pana la doar 42 de ani. Alaturi de el, ca scenarist sta Mardik Martin, irakian de origine si scolit in Statele Unite.
Iata aici un interviu edificator al acestuia, privind filmul The Cut.
Filmul a fost nominalizat pentru Golden Lion la Festivalul de Film de la Venetia – 2014 si a a castigat “Vittorio Veneto Film Festival Award – Special Mention” la acelasi Festival.
Un film care trebuie vazut, atat din punctul de vedere al apropierii de o istorie ce trebuie cunoscuta, dar si pentru calitatile sale reale artistice.
Nota: 7.5/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=qA7j6zvApPI’]
