The Best Exotic Marigold Hotel (2011) – Hotel Marigold
Regia: John Maiden (The Debt, Shakespeare in Love, Inspector Morse)
Scenariul: Old Parker, Deborah Moggach (romanul „These Foolish Things”)
Distributia: Judi Dench, Bill Nighy, Maggie Smith, Tom Wilkinson, Cella Imrie, Dev Patel
Sunt filme care iti furnizeaza placerea de a revedea actori binecunoscuti. Este ca si cum ai intalni pe strada prieteni vechi de care te leaga multe amintiri si momente de comuniune estetica, intelectuala sau sufleteasca.
Acesta e si cazul “Hotelului Margold”, unde reintalnirea cu fenomenul Judi Dench a fost pentru mine o mare placere. Inepuizabila in frumusete fizica (un exemplu fericit al al varstei care aureoleaza si inobileaza trasaturile), in intelegerea vietii si in comunicare cinematografica. Acesta e si cazul reintalnirii cu Maggie Smith (profesorul Minerva McGonagall – din seria Harry Potter) sau cu Cella Imrie (cu dese aparitii in serialul Midsomer Murders sau seria Bridget Jones). Sau Bill Nighy (Valkyrie). Sau – sa nu-l uit pe Dev Patel (Slumdog Millionaire si serialul din 2012 – The Newsroom).
Sunt filme care iti vorbesc despre viata, despre oameni aflati in pragul “anilor tomnatici”, despre “criza varstei a treia”, despre “facturi vechi care se cer decontate”, despre “loialitate, afinitate si respect”, despre faptul ca “te gandesti la propria viata atunci cand moare cineva apropiat”, despre “adaptarea la mediu si despre faptul ca nu aduci inapoi trecutul tanjind dupa el”, despre faptul ca trebuie sa vezi in jurul tau “lumina, culorile, zambetele – pentru ca fiecare te invata sa traiesti”.
Acesta e si cazul “Hotelului Marigold”!
Sunt filme care iti dezvaluie o data in plus ineditul, pitorescul si farmecul unui colt de lume in care nu ai calcat niciodata – si poate nu o vei face pana la capatul zilelor tale, o lume cu care ai facut insa cunostiinta in ani lungi de lectura sau de vizionari de filme. O lume care iti asalteaza simturile, “un dezmat de perceptii”, “coplesitor ca un val caruia daca i te opui, te darama, dar in voia caruia daca te lasi, treci odata cu el in partea cealalta”.
Acesta e si cazul Hotelului Marigold, care ne transpune in India, in Jaipur in speta – acolo unde “locuitorii isi vad de treburile lor” si noii veniti invata cu rabdare si umor sa se adapteze.
Sunt filme in care straluceste uneori cate un visator, un optimist plin de zel care se conduce dupa deviza “Avem o vorbă în India – totul va fi bine într-un final. Deci, dacă nu e bine, înseamnă că nu e finalul.”
Acesta e si cazul “Hotelului Marigold”! Chiar daca “hotelul” lui Sonny Kapoor este departe de a oferi grupului de pensionari “externalizati” in India (din motive de stramtorare pecuniara la anii pensionarii / din motive sentimentale / din motive de sanatate) conditii de habitat modern, chiar daca finantarea modernizarilor se lasa asteptata, chiar daca familia hotaraste sa vanda proprietatea mostenita, pentru Sonny – Marigold este “The Best Exotic Hotel” si de aceea sperantele sale sunt inepuizabile.
Sunt filme binecuvantate de o sursa inspirationala bogata (romanul Deborahei Moggach) preluata de scenaristul Old Parker. Acesta “a preluat acel scenariu și s-a dedicat lui. <<Am văzut posibilitatea de a crea o comedie romantică pentru o generație diferită, axată pe oameni la 60 – 70 de ani,>> afirmă Parker. <<Ceea ce m-a atras a fost faptul că, pe măsură ce îmbătrânim, tindem să nu ieșim din zona noastră de comfort, mi-a plăcut ideea de a lua acest grup de oameni și ai pune undeva unde sunt complet în afara elementului lor. Și mi-a plăcut și ideea unei povești de dragoste despre bărbați și femei care au în spate o experiență de o viață.>>” (Mapa de Presa a Transilvania Film)
Acesta e si cazul “Hotelului Marigold!”
Sunt filme care reusesc si datorita baghetei vrajite a regizorului! 🙂 “Pentru regia filmului, Broadbent și Czernin (producatorii) l-au abordat pe John Madden, unul din cei mai lăudați povestitori cinematici ai Angliei, ale cărui filme includ SHAKESPEARE IN LOVE, câștigător al premiului Oscar, și recentul thriller THE DEBT. Lui Madden, premisa i s-a părut irezistibilă: șapte oameni – împotmoliți din motive diferite într-un punct din viețile lor în care oportunitățile au dispărut, – aruncați într-o lume nou, ciudată, amețitoare și amenințătoare. Oferea posibilitatea comicului de dislocație alături de melancolia pierderii – și durerile și bucuria de a încerca să îmbătrânești cu grație și vitalitate. <<Scenariul este amuzant și bogat și nu e doar o comedie,>> menționează Madden. <<Tratează teme ca doliu, singurătate și izolare, și pune sub semnul întrebării ceea ce este cu adevărat posibil pe măsură ce îmbătrânești. Mai poți să o iei de la capăt? E vreodată prea târziu să te schimbi?>>” (Mapa de Presa Transilvania Film)
Sigur – se poate spune ca exista in “Hotelul Marigold” o doza de predictibilitate, o lingurita poate in plus de dulceata de trandafiri, pasaje usor trenante sau intruziuni cu iz bolywoodian, insa toate aceste “carcoteli” se dilueaza prin finetea si discretia abordarii, prin filonul subtil si profund de umor englezesc, prin maniera relevarii valorilor umane conferite de intelepciunea si experienta varstei “de aur” si mai ales prin prestatia exemplara a unei galerii de actori de mare virtute profesionala. Si sa nu uit cinematografia de mare plasticitate a lui Ben Davis si coloana sonora originala a lui Thomas Newman (cu 10 nominalizari la Oscar pentru Wall-E, Finding Nemo, American Beauty, The Shawshank Redemption, etc si cu 1 Bafta castigat pentru American Beauty):
Indemnul meu este sa vedeti acest film, o lectie reconfortanta de viata, valabila sper – nu numai pentru cei copti, dar si pentru varstele mai tinere.
4 comments