Valkyrie (2008) – Operatiunea Valkyrie
Regia: Bryan Singer
Actori: Tom Cruise, Kenneth Branagh, Bill Nighy, Tom Wilkinson
Cu toate ca am cunoscut bine povestea acestui film, intamplarile reale care au fost transpuse in acesta, am fost foarte impresionat de modul in care a fost realizat, povestit si interpretat, fiind filmul care m-a cucerit cel mai mult in ultima perioada. Tom Cruise reuseste unul dintre cele mai bune roluri ale sale, chiar daca personajul este foarte greu de interpretat datorita complexitatii sale si a momentului istoric deosebit.
Asa-numita operatiune Valkyria a fost doar unul dintre cele 15 de atentate nereusite asupra lui Hitler si ultimul dintre acestea, dupa acesta el luandu-si masuri din ce in ce mai drastice de securitate, fiind in acelasi timp si aproape de sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Condusa de colonelul Claus von Stauffenberg (Tom Cruise), operatiunea planuia sa foloseasca planul B al lui Hitler de aparare a natiunii germane prin Armata de rezerva care isi avea sediul principal in Berlin. Stauffenberg tocmai se intorsese din Africa, unde, deja satul de abuzurile nazistilor si de intorsatura ce o lua razboiul, fusese la un pas de moarte, fiindu-i amputata o mana, doua degete de la cealalta mana si pierduse si un ochi.
In acel moment, decide sa se alature rezistentei antinaziste, formata din oameni importanti ai aparatului national-socialist, dar care se intalneau in secret pentru a elabora diferite planuri. Ideea centrala de la care a plecat Stauffenberg a fost eliminarea fizica a lui Hitler (la care s-a adaugat fortat de imprejurari cea a lui Himmler) si, concomitent, acapararea postului importante in Stat. Urmau apoi negocieri preconizate cu aliatii pentru o pace convenabila.
Asasinatul de la 20 iulie 1944 nu a mai avut loc. Bomba a explodat, insa nu l-a ranit decat superficial pe Hitler, acesta declansand operatiunea de arestare a tuturor celor care au complotat, pentru ca ulterior sa ii execute in urma unor procese sumare. Insurectia armata impotriva statului hitlerist a fost declansata, cursul era bun, actiunile inchegate, dar a fost inabusita pana seara dupa initiativa lui Goebbels.
Filmul este extrem de faptic, concentrandu-se nu pe premisele actiunilor si pe motivatiile personajelor principale (decat trecator, in cazul colonelului), ci pe tentativa de asasinare propriu-zisa, urmarind ora cu ora ceea ce s-a intamplat, intr-un mod cat mai aproape de realitate si aproape documentaristic. Pe de alta parte, surprinde spectatorul printr-o implicare totala, aducandu-l pe acesta, in ciuda faptul ca el cunoaste deja mersul evenimentului, intr-o stare de apropiere de personajul principal. Nu putine au fost momentele in care imi doream ca filmul sa isi schimbe finalul (cunoscut), iar asasinatul sa reuseasca. Lucru pe care nu il fac multe filme istorice.
1 comment