Step Up Revolution (2012) – Step Up 4 3D – Dansul dragostei 4: Revolutia
Regia: Scott Speer
Scenariul: Duane Adler (caracterele), Amanda Brody (scenariu)
Distributia: Kathryn McCormick, Ryan Guzman, Misha Gabriel Hamilton, Cleopatra Coleman, Stephen Boss, Adam Sevani, Peter Gallagher
Ca si in cronica pe care am scris-o la Street Dance 2, voi spune si acum ca “Intriga este clasica si relativ subtirica, conceputa astfel incat sa slujeasca principalului personaj al filmului – recte dansului.” Prin urmare, povestea este simpla, are multe puncte comune cu precedentul film comentat, dar pana la urma, nu toate povestile de viata, de determinare, de cautare a implinirii unui vis de devenire … se aseamana? 🙂
Deci acceptam conventia, care pana la urma este bine condusa spre a pune in valoare DANSUL, Street Dansul de data aceasta, invesmantata – ea, conventia – si intr-o mantie de romantism de bun gust.
Noua pelicula a francizei are data aceasta mai multa tangenta cu documentarul vizionat in cadrul Festivalului de film OneWorld Romania 2012, THE FURIOUS FORCE OF RHYMES / HIP-HOP, PUTEREA RIMELOR, deoarece StreetDance-ul poarta in el, definitoriu, mesaje sociale si politice.
Pentru iubitorii acestui gen de muzica si dans, filmul este o delectare, pentru ca ofera cateva montari coregrafice exceptionale, de tip Flash Mob, plasate in mijlocul comunitatii urbane – pe strazi sau in spatii largi precum restaurante sau lobby-uri vaste ale unor cladiri publice. Iar aceste uluitoare coregrafii – sfidand gravitatia si pana la urma chiar structura scheletului uman, sunt completate de la fel de impresionante efecte speciale, opere de arta street-concept, costume si deghizari ingenioase.
Trupa “Mob” este personajul principal colectiv al filmului, din care la varf se detaseaza Sean (Ryan Guzman), Emily (Kathryn McCormick) si Eddy (Misha Gabriel Hamilton), alaturi de veteranii Jason (Stephen Boss – tWitch) si Moos (Adam Sevani), Vladd (Chadd Smith), Jenny Kido (Mari Koda) Si probabil ca ati ghicit, ca si in seria 2 – ea, Emily, personajul feminim principal este cea care adera la MOB si care determina conflictul central si evolutia viitoare a spectacolelor. “E timpul să trecem de la artă interpretativă la artă protestatoare.” Si asa cum bine citim in Mapa de Presa a MediaPro, “acesta este punctul de cotitură pentru toate personajele noastre. Arta poate fi folosită pentru ceva mai mult decât faima personală. Poate fi folosită pentru a transmite un mesaj, iar ei transmit acest mesaj în moduri amuzante, neaşteptate, în tot oraşul. Este o formă de exprimare liberatoare şi agresivă, un concept pe care îl recunosc şi acceptă mulţi tineri. Pur şi simplu mergi într-un loc şi, în timp ce toţi cei din jur se preocupă de prânzul sau de munca lor, tu le reaminteşti că pot începe să danseze în orice moment. Dansul înseamnă bucurie, iar bucuria este viaţă„.
Dar pentru toti acesti tineri frumosi si talentati, viata inseamna cartierul lor din Miami, amenintat de planurile de demolare ale magnatului Anderson (tatal lui Emily). Locuintele copilariei lor, micile magazine, restaurantele, strazile si garajele – salile de repetitii … rase … pentru a face loc unui complex de constructii moderne. “Pretul progresului: casa cuiva, afacerea cuiva...” Solutia? Trebuie sa urli pentru a fi auzit! Sau sa dansezi pentru a fi remarcat! Altfel esti invizibil, sau neglijabil si calcat in picioare! Da glas problemelor tale, fa-le vizibile! Solutia? Dansul protestatar! Atragi atentia! Iti exprimi dezacordul! Trezesti opinia publica! Arta dansului este valabila in orice limba! Si spune ca “daca distrugi cultura cartierului, distrugi orasul!” Si numarul accesarilor pe “you tube” creste vertiginos.
Bineinteles ca intervin mici/mari gelozii si dezacorduri intre membrii fondatori ai Mob-ului, Sean si Eddy , atunci cand este dezvaluita filiatia lui Emily, bineinteles ca tinerii ajung sa isi dea cu stangu-n dreptu’ 🙂 Bineinteles ca scopul principal – material, al eforturilor lor artistice este compromis, insa totul e bine cand se termina cu bine! 🙂
Anderson impreuna cu primarul renunta! Adopta solutia unei renovari in sens conservativ a cartierului!
Insa, repet, ceea ce este exceptional in acest film este dansul, momentele unice pe care le traieste spectatorul privind o desfasurare de talentele evoluand in montari ingenioase, intr-un ritm si o coordonare impecabile. Miscari de o originalitate, o amploare si o expresivitate plastica de mare nivel artistic. Tineri frumosi, daruiti cu mult talent si pasiune. Si aici simt nevoia sa va citez iar cateva pasaje din bogata Mapa de presa a MediaProPicture, care ne devoaleaza cateva date impresionante despre interpretii rolurilor principale:
“RYAN GUZMAN (Sean) este model, luptător de arte marțiale mixte şi, de curând, actor. Guzman a apărut în reclame la Old Navy, Gillette, Candies şi Oprah Winfrey Network. A avut o carieră de succes ca model, în San Francisco, semnând un contract cu LOOK Modeling Agency la 18 ani, dar şi în Los Angeles, unde s-a alăturat agenţiei Wilhelmina Agency la 22 de ani. Printre altele, a fost model pentru mărcile Abercrombie & Fitch, Affliction şi Reebok. Născut în Texas și crescut în Sacramento, Guzman nu s-a gândit niciodată să devină actor şi cu atât mai puţin dansator. La 7 ani a devenit interesat de artele marţiale şi a obţinut prima sa centură neagră în Tae Kwon Do când a împlinit 10 ani. A ajuns să practice artele marţiale mixte, cu licenţă în Octagon, până în 2010. Atlet înzestrat, ar fi putut aspira la o carieră în baseball, însă un accident în adolescenţă a pus capăt acestui vis.
KATHRYN McCORMICK (Emily) este o artistă în plină ascensiune, înzestrată atât pentru dans, cât şi actorie. Ea a lucrat cu Adam Shankman la spectacolul din 2010 al premiilor Oscar, apoi cu coregrafa Mia Michaels, şi a fost starul unui turneu naţional, împreună cu echipa concursului difuzat de Fox Network, „So You Think You Can Dance”. McCormick dansează de când se ştie. Născută în Augusta, Georgia, fiica unei instructoare de dans şi a unui jucător profesionist de golf, și-a demonstrat talentul de la o vârstă fragedă. La 11 ani, câştiga deja concursuri de step şi jazz. La 13 ani a trecut la balet, în cadrul şcolii Augusta Ballet. McCormick s-a mutat la Los Angeles la 19 ani, a luat lecţii de dans şi a mers la audiţii pentru roluri în cinema şi televiziune. A lucrat o singură zi în cadrul serialului „Fame”. În 2009, după doi ani de inactivitate profesională, a reuşit să obţină un loc în concursul televizat „So You Think You Can Dance.” În sezonul şase al concursului, McCormick a câştigat premiul Top Girl Dancer. A fost invitată din nou, ca dansatoare-vedetă, în sezonul 2010. McCormick a apărut în videoclipul muzical al Christinei Perri, „Jar of Hearts”. McCormick îşi dedică mult timp acţiunilor caritabile, lucrând cu adolescenţi şi ţinând discursuri motivaţionale.
MISHA GABRIEL (Eddy) s-a născut în 1987 şi a început să danseze la doi ani. Pregătit de mama lui, faimoasa profesoară de dans şi balerină Irina Brecher, Gabriel a ajuns rapid la un nivel de performanţă mult superior dansatorilor de vârsta lui. În adolescenţă, a început să exploreze şi alte stiluri de dans, inclusiv hip-hop, şi astfel a ajuns un nume cunoscut în lumea dansului. Prima sa reuşită profesională a fost la 17 ani, când a fost dansator în turneul cântărețului Aaron Carter. De atunci a dansat pentru mai mulţi artişti celebri, printre care Janet Jackson, Mariah Carey, Beyoncé, Christina Aguilera, Chris Brown, Ne-Yo, The Pussycat Dolls, Hilary Duff, John Legend, Kylie Minogue, Christina Milian şi Omarion. De-a lungul carierei, a apărut în numeroase reclame şi a dansat în filme precum Jackass 2, Clerks 2, Center Stage 2, Footloose şi The Muppets Movie. “
Cinematografia impecabila a lui Karsten Gopinath si tehnologia 3D includ spectatorul in mijlocul actiunii. Iar coloana sonora a lui Aaron Zigman, pe care putem asculta piese renumite din repertoriul unor mari interpreti de gen face cel mai bun serviciu acestei pelicule.
Nu ma pot abtine sa nu va ofer cateva piese precum: Live My Life, Let’s Go, To Build a Home, Dance Without You, Feel Alive, Hands In The Air
Si in final nota mea, care este, ca de obicei, pur subiectiva 🙂 :
3 comments