Snow White and the Huntsman (2012)

Snow White and the Huntsman (2012) – Alba ca Zapada si Razboinicul Vanator
Regizor: Rupert Sanders
Scenariul : Evan Daugherty, John Hancock Lee, Hossein Amini
Distributia: Charlize Theron, Kristen Stewart, Chris Hemsworth, Sam Claflin, Sam Spruell, Ian McShane, Bob Hoskins, Ray Winstone

Daca titlul acestui film va trimite cu gandul la poveste, la atmosfera colorata, idilica si optimista din animatiile lui Disney, ei bine, nu va lasati prada visarii si imaginatiei. Scenaristii Evan Daugherty, John Hancock Lee si  Hossein Amini au preluat ideile principale din basmul clasic al Fratilor Grimm, coborand catre radacinile sale mai intunecate, sub atenta indrumare a regizorului Rupert Sanders, transformandu-le intr-o epopee a unei printese puternice, razboinice care doreste sa-si recupereze tronul uzurpat de vrajitoarea cea rea.

Si cum din nici o poveste nu poate lipsi linia romantica, printesa are si dileme in amor osciland intre iubitul din copilarie si proaspatul erou – vaduvul betiv insarcinat cu gasirea/uciderea/ocrotirea/salvarea/motivarea sa.

Fideli basmului inspirator, in prima parte a peliculei scenaristii ne zugravesc succint originile micii printese – trandafiri, spini, intepaturi si picaturi de sange pe zapada, o iubire profunda intrerupta de o moarte prematura, un rege indurerat si o fetita orfana. Cam pana aici merg asemanarile cu povestea originala. ceea ce urmeaza devine mai sumbru, malefic, tenebros dar spectaculos vizual si auditiv.

Durerea  profunda a regelui Magnus este risipita de aparitia Rovennei, a carui frumusete il subjga intr-atat incat se casatoreste cu ea. In chiar noaptea nuntii Magnus devine insa victima cumplitei vrajitoare ascunse sub chipul angelic adorat, Alba ca Zapada este exilata intr-un turn al cetatii iar regatul incepe sa-si piarda stralucirea, prospetimea si viata insasi, consumate de noua regina pentru a-si mentine tineretea si frumusetea atemporala.

Ravenna(Charlize Theron) reuseste sa fure stralucirea intregului film. Chipul sau perfect, abilitatea de a exprima intr-un moment inocenta si in secunda urmatoare rautate pura, intensitatea cu care da viata vrajitoarei seduc audienta. Desi personajul sau pare mai degraba inspirat de sangeroasa contesa ungara Elisabeth Bathory decat de mastera din poveste, costumele menite sa-i accentueze maretia si machiajul ce-i asigura variatiile prin varste si timp epateaza aruncand-o in derizoriu chiar si pe Alba ca Zapada.

Si asta nu e numai „vina” lui Charlize si a scenaristilor care au conturat poate cel mai bine personajul interpretat de ea ci si a lui Kristen Stewart, prea tragica, prea chinuita, prea curajoasa si prea moderna pentru a fi credibila in rolul Albei ca Zapada. Cu privirea vesnic afectata, cu ochi plangaciosi chiar si atunci cand zambeste, printesa care nu asteapta sa fie salvat ci se salveaza singura, intruparea „vietii insasi”, cea care imblanzeste un trol cu o privire (apropos…care a fost rostul acestei scene si a acestui personaj inedit, care dispare asa cum a aparut, fara a lasa nici cea mai mica urma, nici in naratiune, nici in viata eroilor care il intalnesc?) nu reuseste deloc sa aduca pe ecran charisma necesara macar mobilizarii maselor in scena de lupta pentru cucerirea castelului.

Chris Hemsworth in rolul vanatorului chinuit de durerea pierderii sotiei si care se angajeaza fara frica dar silit de imprejurari si momit cu pomisiuni imposibile in actiuni refuzate de ceilalti, este mare, impunator, bland, luminos si tandru dincolo de comportamentul violent impus de rol. Si nici noroiul, ploaia si mlastinile prin care se desfasoara actiunea nu reusesc sa-i acopere frumusetea. Nu acelasi lucru se poate spune despre William(Sam Claflin) care pur si simplu nu se vede, desi ar trebui sa constituie altenativa, contracandidatul pretendent la inima printesei.

Si ce ar fi oare Alba ca Zapada fara pitici? Ii intalnim si aici, prezente meteorice, fara implicare profunda in desfasurarea evenimentelor starnind curiozitatea si uimirea spectatorului avizat, caci sunt interpretati de nu mai putin celebrii: Ian McShane, Bob Hoskins, Ray Winstone, Nick Frost, Toby Jones, Eddie Marsden, Johnny Harris, Brian Gleeson. Trecand peste uimirea intiala, apreciezi machiajul si efectele speciale care le-au redus inaltimile fara a-i face de nerecunoscut si a le ascunde farmecul.

Si daca tot am pomenit de efecte speciale nu pot sa nu amintesc de scena transformarii marii vrajitoare in pasari negre, atat de impresionanta, spectaculoas si desprinsa din…”Frozen” by Madonna.

Revenind la poveste, daca tot nu ati uitat de Disney o sa aveti si o mica incursiune in lumea sa, un taram de vis cu iepurasi, fluturasi, ciupercute cu ochi dansatori si mici zane zburatoare adorabile. N-am inteles din nou oportunitatea introducerii acestui pasaj decat ca un omagiu mascat adus parintelui desenelor animate, la fel de bine cum nu am inteles trairea crestineasca a Albei ca Zapada recitand un „Tatal nostru” profund si patetic care imblanzeste pasarile si ii da curaj sa-si inceapa evadarea.

Pana la urma „Alba ca Zapada si razboinicul vanator” este doar o adaptare vizionara a unui basm clasic, un spectacol epic cu efecte vizuale spectaculoase zugravind o lume sumbra, tenebroasa, cu scene de lupta intense vizual si auditiv, cu costume si machiaje care probabil vor fi nominalizate la premii internationale dar… fara suflet…probabil l-a consumat Ravenna intr-o pauza de filmare…

Nota: 6/10