De vrais mensonges (2010) – Minciuni adevărate
Regia: Pierre Salvadori
Distribuția: Audrey Tautou, Nathalie Baye, Sami Bouajila
Ce-și poate dori regizorul unei comedii romantice în anul 2010 decât să le aducă pe ecran pe Nathalie Baye și pe Audrey Tautou în rolurile unei mame și a unei fiice încurcate într-o intrigă amoroasă care are ca obiect (sau al treilea vârf al triunghiului daca vreți) același bărbat? Această ocazie a avut-o regizorul Pierre Salvadori (co-autor și al scenariului) și rezultatul nu a fost pe măsura așteptărilor mele. ‘De vrais mensonges’ (ceea ce înseamnă ‘Minciuni adevărate’, desi titlul ales pentru versiunea engleză este ‘Beautiful Lies’, probabil pentru a evita conflictul cu ‘True Lies’ cu Schwarzenegger și Jamie Lee Curtis) reușește să fie doar o acceptabilă comedie de vară în care cel mai bun lucru este prezența celor două actrițe, lăsând totuși senzația că acestea sunt folosite sub potențialul lor excepțional.
Problema cea mai mare a carierei lui Audrey Tautou este poate faptul că a realizat atât de devreme un rol unic ca frumusețe și emoție în ‘Amelie’. Rezultatul a fost că și scenariile oferite, și uneori și indicațiile regizorale au încercat să emuleze acel succes. În ‘De vrais mensonges’ eroina se mai și numește … Emilie, un fel de Amelie peste care a trecut un deceniu și care încearcă să facă exact ceea ce făcea Amelie, adică să facă fericita toată lumea din jur și în primul rand pe mama sa (Nathalie Baye) traumatizata de faptul că soțul ei (tatăl lui Emilie) o părăsise pentru o femeie mult mai tânără, neglijându-se însă pe ea însăși, inclusiv propriile sentimente. Când în salonul de frumusețe al carei proprietară este Emilie este angajat un om de întreținere care se dovedește a fi mult mai mult decât atât, și care se îndrăgostește în secret de ea, premizele sunt coapte pentru o comedie de situații în centrul căreia se află aventurile un triunghi de amorezați nesiguri pe ei care își trimit unii altora scrisori anonime, se mint unii pe alții, suferă și îi păcălesc pe cei din jur dar mai ales se mint și se păcălesc pe ei înșiși.
Creațiile actoricești sunt la nivelul așteptărilor. Audrey Tautou continuă să ne hipnotizeze cu ochii ei unici și se încurcă în complicațiile create de propria sa bunătate, în timp ce Nathalie Baye adaugă palmaresului ei încă un rol de femeie matură care se luptă cu curaj și cu reușită parțială cu vârsta, pastrandu-și însă frumusețea și sex-appeal-ul. Completează triunghiul Sami Bouajila în rolul lui Jean, electricianul romantic care se dovedește a fi și poliglot și posesorul unei biblioteci impresionante. Problema principală a filmului este însă abordarea șablonardă și comicul simplist de situații. Ideea qui-pro-quo-ului epistolar este un excelent punct de plecare, dar ceea ce urmează nu depășește nivelul unui sitcom de televiziune, și încă unul nu prea reușit. Păcat. Acest film ar fi putut fi mult mai interesant decât a ieșit.
Nota: 5/10
(Sursă fotografii: Cinematerial.com, Coventrytelegraph.net, Telerama.fr)
