Nomadland (2020) – Ținutul nomazilor
Regia: Chloé Zhao
Distribuția: Frances McDormand, David Strathairn, Linda May
S-ar putea ca faptul că ‘Nomadland’ al regizoarei Chloe Zhao este nominalizat pentru câteva dintre premiile Oscar la categoriile cele mai importante și este considerat favoritul principal pentru cel mai bun film al anului 2020 să fi dăunat experienței mele la vizionarea acestui film. Să nu fiu greșit înțeles. ‘Nomadland’ este un film omenesc, frumos și sensibil, o combinație între road movie, documentar și dramă care spune multe despre America vremurilor noastre, un film care mi-a plăcut. Farmecul său constă însă în simplitate și sinceritate și nu avem în acest film o narațiune prea complexă. Seamănă mai mult ca stil cu filmele europene, ‘Sans toit ni loi’ (‘Vagabond’) al lui Agnes Varda fiind filmul care îmi vine în minte acum ca termen de comparație, decât cu o producție americană cu mari șanse de a domina ceremonia premiilor Academiei. Este un film anti-Oscar. Poate că tocmai nominalizările fac ca unele minusuri (destul de minore) ale filmului pe care altfel poate că le-aș fi ignorat să iasă în evidență.
Eroina filmului, Fern (minunata Frances McDormand) este văduvă și și nu mai are o casă a ei. Se definește pe ea însăși ‘houseless’ și nu ‘homeless’, jocul de cuvinte în engleza vrând să indice că își consideră caravana în care și-a investit probabil ultimele economii ca fiind căminul ei și acoperișul sub care dorește să-și petreacă viață, un cămin mobil împreună în care străbate America. Nu este singura care alege acest mod de viață. La fel ca Fern, care trecuse prin tragedia bolii și morții soțului ei și prin ruina orașului construit în jurul unei industrii miniere care își epuizase resursele, există destui alți americani care aleg să trăiască o viață de nomazi, deplasându-se cu caravanele lor pe șoselele Americii, trăind aproape de natură și sustinându-se din munci temporare și sezoniere. La un moment dat un alt personaj încearcă să puna în cuvinte acest mod de viață legându-l de eposul istoric al eroilor americani cu spiritul lor de pionierat, dar Fern pare a respinge această retorică. Motivele pentru care alege acest mod de viață sunt personale, deși poate nu neapărat și prozaice.
Avem de-a face deci cu un road movie, în care spectatorii filmului o însoțesc timp de un an pe Fern în peregrinările sale. Este America oamenilor simpli, a situațiilor de viață obișnuite, a naturii care învăluie și copleșește. Sper că îmi va fi scuzată asociația, dar mie situațiile din film mi-au adus aminte de filmele cu Borat, eroul lui Sacha Baron Cohen. Ca și acolo, avem de-a face cu ‘America profundă’ și cu oamenii ei, doar că abordările sunt opuse. Cohen caută (și uneori provoacă) farsa și extremele de comportament, Chloe Zhao se imersează în viața de zi cu zi și aduce în film omenia celor pe care îi întâlnește. Contribuie enorm autenticității filmului folosirea actorilor neprofesioniști, oameni care nu joacă film ci trăiesc pe ecran propriile lor vieți. Cinematografia lui Joshua James Richards face permanent legătura dintre personaje și mediul social (excelente scenele din hangarurile firmei Amazon) sau natura din jur, care uneori este spectaculos de frumoasă, alteori rece și ostilă. Muzica, aparținându-i compozitorului și pianistului italian Ludovico Einaudi, reușește să fie autentica, frumoasa și expresivă fară a acapara în vreun moment atenția mai mult decât este necesar.
Frances McDormand, care reușește în fiecare film nou în care apare să dea naștere unui alt personaj, se integrează aici perfect stilului aproape documentar al filmului. Personajul ei fiind atât de consistent, mi-a lipsit o structură narativă pe măsură. Vreme de mai bine de două treimi din film actrița construiește un personaj complex, profund, care stârnește empatie și te face că spectator să-ți pui întrebări. Când vin răspunsurile, ele sunt parcă prea banale. Tocmai aici poate că regizoarea și scenarista ar fi putut să renunțe la simplitate. Oricum, dintre filmele nominalizate în acest an pe care le-am văzut până acum, ‘Nomadland’ este favoritul meu. Să vedem dacă acest film cu o abordare anti-Oscar îi va convinge pe membrii Academiei pentru a-i acorda vreunele dintre premiile semnificative.
Nota: 8/10
(Sursă fotografie: IMDb.com)
