Salmon Fishing in the Yemen (2011) – La pescuit în deşert
Regia: Lasse Hallström
Distributia: Ewan McGregor, Emily Blunt, Amr Waked, Tom Mison, Kristin Scott Thomas
Impresii amestecate pentru un film căruia îi putem lipi orice categorisire: este o dramă, este o comedie, este un film cu implicaţii (geo)politice sau este un simplu film romantic? În acelaşi, poate fi toate dintre acestea, pentru că sunt amestecate pe rând, sunt îmbinate şi apoi mestecate de spectator cu atenţie pentru a ajunge la verdictul final: (nu) este ceea ce mă aşteptam. Acum depinde de fiecare dacă acea paranteză se activează, însă am avut impresia că cele două poveşti paralele – cea de dragoste şi cea politică – se anulează undeva reciproc, fără a oferi satisfacţia pe care o aşteptam de la un film promiţător şi, de ce nu, seducător prin subiectul propus.
Alfred Jones (Ewan McGregor) este un angajat modern al guvernului britanic, fiind pasionat de ceea ce face, un domeniu neutru şi impersonal, deloc pasionant pentru noi spectatorii şi anume peştii, pescuitul, creşterea vietăţilor din apă. Căsnicia lui nu merge aşa cum îşi doreşte, pare a fi doar o relaţie bazată pe respect, monotonă, iar dragostea din tinereţe, dacă a existat vreodată, s-a pierdut în negura a mulţi ani care au trecut de la prima întâlnire. În acelaşi timp, aşa cum aflăm mai târziu, el are şi sindromul Asperger („o tulburare a dezvoltării, în care individul afectat are dificultăţi în înţelegerea modalităţilor de interacţiune socială”. Sursa: Sfatul medicului.ro), deci dificultăţile sale de a se adapta la societate sunt cu atât mai pregnante. Iar când primeşte oferta de a se ocupa de „nebunia” unui şeic arab, aceea de a creşte pentru pescuit somoni într-o ţară din Orientul Mijlociu, Yemen, refuză din start, convins de imposibilitatea visului acestuia.
Planul al doilea este efectul politic determinat de anumite incidente din Afganistan: ca urmare, guvernul britanic trebuie să caute şi să expună publicului o ştire de bun augur din aceeaşi regiune. Purtătorul de cuvânt al primului minstru, Patricia Maxwell (Kristin Scott Thomas), consideră că pescuitul somonilor din Yemen este o asemenea ştire şi toate forţele guvernamentale, inclusiv specialistul Alfred Jones, trebuie să ajute la o asemenea misiune aproape imposibilă. Harriet (Emily Blunt) este cea care este consiliera şeicului şi care are ca misiune să îl convingă pe Alfred de posibilitatea reuşitei, aducând în acest sens toate argumentele ştiintifice, dar şi cele financiare (până la 50 de milioane de lire sterline investite în proiect).
Mi-am adus aminte de Wag the Dog, atunci când am văzut cât de mult poate fi manipulată opinia publică prin ascunderea adevărului şi înfăţişarea unor evenimente ca fiind mai importante decât cele care ar fi dus conflictul politic pe alte tărâmuri. În acelaşi timp însă, încercarea de construire a imposibilului într-o zonă deşertică este la fel de interesantă, aşa cum pare şi povestea romantică dintre cele două personaje principale. În altă ordine de idei însă, multiplele planuri ale poveştii, complet diferite (politică, iubire, proiect ştiintific, etc.), daunează filmului în ansamblu, niciunul dintre ele nefiind dezvoltate suficient şi duse până la un final satisfăcător. Ceva lipseşte, poate voi veţi găsi ceea ce eu am căutat. Şi, normal, cu un plus pentru Emily Blunt, o actriţă care are ceva aparte…
Alte impresii la: Anzhela, Rontziki, Iulian Fira.
1 comment
Am vazut filmul la cinema si m-am bucurat foarte tare, a meritat din plin cei 17 lei. E un film care isi pierde din farmec vazut pe ecran mic. Eu as categorisi mixtura de genuri mai degraba ca un echilibru, pentru ca aveam inima stransa ca nu cumva filmul sa alunece pe o pista extrema. Asa cum este, ramane un spectacol placut si recomandabil, cu un mesaj decent si fara pretentii. Sunt de acord cu punctajul.