Filme Filme europene Recomandat

Route Irish (2010)

Route Irish (2010)
Regia: Ken Loach
Scenariul: Paul Laverty
În rolurile principale: Mark Womack, Andrea Lowe, John Bishop

Route Irish este un film puternic, care iti capteaza atentia inca de la primele scene si te tine inlantuit pana la momentele finale. Un film unicat in aria sa, pentru ca eu – cel putin – nu am mai intalnit ceva asemanator. Povesti emotionante despre prietenia indelunga si neconditionata dintre doi barbati  in vreme de pace si in vreme de razboi – am mai intalnit pe ecran. Sau despre minciuna, tradare si crima intre tovarasi de lupta. Sau despre cautarea adevarului si razbunare!

Insa o poveste complexa despre toate acestea, despre amintire, prietenie si mai ales  loialitate versus morala atingerii limitelor acestui comandament – este o experienta noua pentru mine. Impreuna cu aspectul interesant al existentei acestor companii de contractare a fortelor mercenare de protectie militara in Irak, prin urmare o fateta mizerabil de comerciala a jocurilor de pace si razboi!

Ken Loach si-a construit filmul la tensiune maxima – chiar si momentele linistite in care amintirile din trecut revin in memoria eroului principal Fergus – nu fac decat sa acumuleze tensiune si mister si durere si revolta.

Moartea prietenului sau in conditii neclare in Irak, pe Route Irish – cea mai periculoasa sosea din zona, care leaga Bagdadul de Zona Verde si credinta nezdruncinata a lui Fergus ca Frankie „was born lucky”, il determina acolo, in Liverpool, la ceremonia de inmormantare, sa caute adevarul. Pentru ca prietenul sau Frankie, un tip curajos, loial, cinstit, nu se bucura sub nicio forma de respectul national cuvenit unor eroi si aceasta deoarece <<acest lucru nu se întâmplă cu acei contractanţi privaţi, al căror număr aproximativ ajunsese la 160.000 în mijlocul perioadei de ocupaţie, care mor în Irak pentru a asigura protecție. „ Un asemenea contractant întors din Irak mi-a spus  că locul duhnea a bani. Nu e de mirare că soldaţii prost plătiţi din Forţele Speciale şi-au părăsit postul pentru a se alătura corporaţilor militare private”, mărturiseşte scenaristul filmului, Paul Laverty. În schimbul unui salariu foarte mare şi a imunităţii în faţa legii irakiene, contractanţii asigurau stabilitatea în zonele de conflict, numai că, între anii 2003 şi 2009, au fost raportate o serie de abuzuri şi au apărut o serie de cazuri neelucidate în care aceşti contractanţi au fost implicaţi. >>

Multe aspecte ale razboiului din Irak probabil ca sunt ascunse inca sub pres si pentru multa vreme de acum inainte, deoarece sunt prea dureroase si greu de digerat de catre politicieni si de catre opinia publica internationala. Asa dupa cum spune un personaj din film, irakian de origine, Hamid, multi irakieni au inceput sa sprijine Al-Qaeda, ca urmare a abuzurilor, violentelor si crimelor la care s-au dedat unii dintre mercenarii angajati in fortele de protectie, manati de lacomie si instincte primare.

Adevarul pe care Fergus este hotarat sa il descopere, ca o ultima si suprema dovada a prieteniei care l-a legat o viata de Frankie este bine camuflat cu siretenie, cruzime si disperare de catre Nelson, Craig si Walker. Descoperirea telefonului mobil si a videoclipurilor incorporate in acesta, dovezi incontestabile ale actului criminal la care s-a dedat patrula britanica este firul de care se agata Fergus in investigatia sa. O investigatie care reveleaza toata mizeria fiintei umane, toata imoralitatea unor personaje care isi calca demnitatea umana, pozitia politica si profesionala  si devin ucigasii propriului tovaras de drum, pentru ca acesta. „s-a găsit la timpul nepotrivit în locul nepotrivit”.

Si pentru ca o crima va fi platita tot prin varsare de sange (caile legale sau justitia nu intra in acest conflict), suntem pe muchea dintre bine si rau: unde este limita in care binele devine rau!

Fergus isi indeplineste datoria de onoare fata de prietenul sau Frankie insa are puterea morala sa recunoasca: „mai bine opresti un caine turbat inainte sa mai faca rau”. Si nu stii daca aceste cuvinte se refera la eliminarea vinovatilor, sau la propria sa eliminare, pentru ca hotaraste sa-si ia viata in finalul povestii. Un gest pe care eu personal nu l-as fi dorit, din multe puncte de vedere, dar care pentru secnaristul Paul Laverty, fara indoiala ca a avut o ratiune si care a creionat inteligent figura, personalitatea si mentalitatea irlandezului darz, care desi a razbunat moartea prietenului sau, care desi iubeste si este iubit de Rachel (vaduva lui Frankie), se simte vinovat in fata vietii unor nevinovati, pe care o plateste cu moartea sa.

Paul Laverty spune, dupa cum am citit in Mapa de Presa pusa la dispozitie de IndependentaFilm: “Afacerea războiului se privatizează treptat şi în mod deliberat în fața ochilor noştri. Patrick Cockburn, un respectat analist politic în problema Iraq-ului, a estimat că, în momentul de vârf al ocupației, existau în jur de 160.000 de contractanți străini în Iraq, dintre care mulți – probabil aproximativ 50.000 – erau personal de securitate înarmat până în dinți. Fără ei, desfăşurarea războiului şi a ocupației de după ar fi fost imposibile. (…)Însă ce e „acolo” se întoarce acum acasă. Irakul se află în mâinile „băietilor noştri”. Am fost îngrozit să aflu de la institutia filantropică Combat Stress, care se ocupă de foştii soldati care suferă de Sindromul de Stres Posttraumatic (SSP) că durează, în medie, aproximativ 17 ani până ca acest sindrom să se manifeste. Soldatii se pregătesc pentru o undă de şoc majoră în anii ce vor urma. Norma, o asistentă blândă, pe punctul de a ieşi la pensie, care a petrecut ani de zile cu foşti soldati, a deschis calea către această poveste atunci când mi-a spus că „multi dintre aceşti bărbati poartă doliu pentru ceea ce fuseseră înainte”. Un fost soldat mi-a arătat un autoportret pe care şi-l pictase. „Vreau să fiu omul care am fost înainte.”

Acesti doi actori, Mark Womack, Andrea Lowe, pe care nu-mi amintesc sa ii fi vazut pana acum si care au la activ multe prestatii in productii de televiziune (dupa cum am citit), sunt ambii la debut in lungmetraj si au fost o surpriza placuta pentru mine.

Fergus se află pe calea autodistrugerii, aşa cum se întâmplă cu cei mai mulți soldați care suferă de stres posttraumatic pe care i-am întâlnit. Unul dintre ei mi-a spus că te duci în aramată şi ei te pun în funcțiune, dar nimeni nu se gândeşte să te şi scoată din funcțiune. Cum poți să treci de la ceea ce ai văzut în Irak la a face cumpărături la Sainsbury împreună cu soția şi copiii? Unii se pot acomoda, dar mulți nu pot.” Si tocmai aceasta stare o comunica extraordinar Mark Womack. Un om inteligent si puternic la exterior, macinat in interior de experienta si amprenta acestui stres!

Acest film a debutat la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, în competiția oficială si a fost nominalizat la Palm d’Or – 2010 – KenLoach!

Mergeti sa vedeti filmul, pentru ca este povestea unor oameni si a unor fapte de AZI, despre care stim prea putin!

Nota: 7.5/10

Articole similare

Anatomy of a Murder (1959)

Jovi Ene

Destrămarea unei familii obișnuite: Ordinary People (1980)

Dan Romascanu

Big Game (2014)

Mihaela

2 comments

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult