Războiul Goldei: Golda (2023)

Golda (2023)
Regia: Guy Nattiv
Distribuția: Helen Mirren, Zed Josef, Claudette Williams, Henry Goodman

Golda Meir este una dintre acele personalități politice care este văzută foarte diferit în țara ei și în restul lumii. În Israel este considerată drept unul dintre cei mai controversați prim-miniștri din istoria de 75 de ani a statului, nu numai datorită responsabilității în neprevenirea și pregătirea necorespunzătoare a Războiului de Yom Kippur, dar și datorita felului în care a abordat problemele socio-economice sau problema palestiniană. Atunci când a fost obligată să demisioneze, Israelul era o țară mai slabă și cu mai multe probleme decât atunci când venise la cârmă tarii. În afara Israelului, punctele de vedere sunt radical diferite. Dușmanii îi fac, desigur, complimentul urii lor, dar majoritatea opiniei publice și o mare parte din populația de origine evreiască a lumii o consideră ca pe una dintre figurile politice importante din istoria secolului 20, prima femeie prim-ministru în Israel, o personalitate dedicată poporului ei și o femeie inteligentă și spirituală, care a lăsat în urma numeroase citate memorabile. Filmul ‘Golda’ realizat de regizorul născut în Israel Guy Nattiv pe un scenariu scris de britanicul Nicholas Martin, nu poate fi nici el perceput decât diferit de israelieni și de cei care nu trăiesc în această țară. Pentru primii este un fragment de istorie adus pe peliculă cu un timing formidabil, la 50 de ani de la războiul de Yom Kippur. Pentru restul spectatorilor s-ar putea să fie prima întălnire mai profundă și cu istoria acelui război și cu personalitatea Goldei Meir. Dominat de intepretarea lui Helen Mirren, care adaugă încă un rol de ‘iron lady’ formidabilei ei filmografii, filmul nu va schimba probabil multe opinii și nu va lămuri nici o controversa legată de personajul istoric al Goldei.

Nimic din cele care se întâmplă sau nu se întâmplă în Orientul Mijlociu nu rămâne fără consecințe. Scenariul filmului se bazează pe documente, cărți, anchete jurnalistice publicate în cei 50 de ani care s-au scurs de la război și care au generat deja câteva filme documentare sau docu-drame vizionate și dezbătute mai ales în Israel. Versiunea istorică larg acceptată, adoptată și aici de scenariști, în legătură cu începutul războiului este că vârfurile armatei și guvernului israelian, inclusiv Golda Meir, au ignorat avertismentele legate de iminenta izbucnire a războiului din motive diverse (neglijență, supra-încredere în propriile forțe), dar în special deoarece aliații americani făcuseră presiuni împotriva unui atac preventiv. Rezultatul pe termen scurt a fost un început de război dezastruos pentru israelieni, cu sute de morți, mii de răniți și de prizonieri. Pe termen lung, succesul relativ al forțelor egiptene a făcut posibilă, cu câțiva ani mai tărziu, pacea dintre Egipt și Israel, care este păstrată până astăzi.

Filmul se petrece în cele 18 zile de război și se concentrează pe acțiunile și deciziile, frământările și suferințele personale ale Goldei Meir. Spre deosebire de alte filme care se ocupă de aceste evenimente și de personalitatea Goldei, este adusă pe ecran și suferința sa fizică personală. Bolnavă de cancer limfatic, Golda Meir făcea tratamente cu radiații. Starea sănătății sale era un secret de stat. Într-o scenă care se repetă de câteva ori, în drumul spre sala de tratament dintr-un mare spital, Golda și însoțitorii săi treceau prin coridorul morgii. Pe măsură ce acțiunea avansează, morga se umple de cadavrele soldaților uciși în război. Într-o altă scenă emoționantă, Golda este confruntată cu sicriele soldaților căzuți, aduși de pe front. Într-o țară mică precum Israelul, prețul personal al războiului atinge pe fiecare. Una dintre secretarele sale are un fiu în armată. Tragedia nu o ocolește.

Nu cred că aceasta versiune cinematografică a evenimentelor aduce noutăți spectaculoase. Scenaristul și regizorul au ales stilul docu-dramei. Spectatorii israelieni vor avea un sentiment de deja-vu, cei străini, care cunosc mai puțin sau deloc personajele se vor pierde în detalii. Intepretarea lui Helen Mirren este magnifică și nu pot adăuga nimic, căci toate laudele s-au spus sau scris deja. Mi-au plăcut mai puțin intepretarile unora dintre actorii israelieni (Lior Ashkenazi, Rami Heuberger), în care am simțit mai degrabă opinia lor despre personaje decât grija pentru autenticitate. Un rol principal îl joacă în film relația dintre Golda și Henry Kissinger care preia câteva dintre legende. Liev Schreiber nu m-a impresionat prea tare în rolul lui Kissinger. Guy Nattiv intercalează secvențe documentare din jurnalele de actualități ale vremii, dar alege să nu reconstituie pe ecran nici o scenă de lupta. Șefii guvernului și ai armatei urmăresc unele dintre operațiile militare din centrul de comandă al armatei. Conform tehnologiei vremii, se pot auzi vocile celor care raportează și sunetele luptelor, dar nu se văd imaginile. Efectul este dramatic, subliniind haosul războiului și gradul de incertitudine în care se aflau cei care luau decizii cruciale.

‘Golda’ reușește să-i ofere lui Helen Mirren ocazia încă unui mare rol, dintr-o perspectivă care umanizează personajul istoric. Cred că Guy Nattiv a intenționat să pună în contrast modestia și calitatea umană a Goldei cu cea a conducătorilor de astăzi, dar acesta este încă un aspect care probabil va fi mai puțin observat de spectatorii neavizați. 50 de ani după evenimente, acel război este încă discutat și controversat. ‘Golda’ este filmul unui episod al unui război care refuză să se termine.

Nota: 7/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.goldafilm.com/)